Barrymore, Drew (1975- ): actriţă americană.
    Baudelaire, Charles
    Carco, Francis
    Călinescu, G. (1899-1965):  V. textele din secţiunea Viaţa din cărţi.
    Chamfort, Nicolas-Sébastien-Roch de (1741-1794): moralist*, dramaturg, pamfletar francez (Maxime şi gînduri, caractere şi anecdote). Membru al Academiei Franceze. În timpul Revoluţiei, a colaborat cu Mirabeau, căruia i-a compus discursuri. Sub dictatura iacobină, neadmiţînd să scrie împotriva libertăţii presei, ameninţat cu arestarea, s-a sinucis.
    Chesterton, Gilbert Keith (1874-1936): scriitor englez (romane, eseuri, monografii, biografii, teatru, poezii). A cucerit popularitatea cu ciclul de romane avîndu-l ca protagonist pe father Brown (părintele Brown). Autor de paradoxuri de succes, precum cel pe care l-am citat şi noi.
    Cilibi Moise (1812-1870): înţelept mucalit, popular, autor de cugetări, pilde, anecdote şi "apropouri", de mare succes la publicul veacului al XIX-lea.
    Dante Alighieri (v. secţiunea specială a saitului)
    D'Ormesson, Jean (1925-): romancier şi eseist francez. Membru al Academiei Franceze (1973), Premiul Academiei pentru roman (Gloria Imperiului, 1971). Legiunea de Onoare.
    Eminescu, Mihai
    Esenin, Serghei
    Frost, Robert Lee (1874-1963): poet american. Lirică inspirată de natură, de priveliştile locului de baştină (Noua Anglie): La nord de Boston, Recreere la munte. Aforisme: Gînduri răzleţe.
    Garaudy, Roger (1913- ): eseist literar, filosof (umanism creştin), om politic francez: Pentru un realism neţărmurit, Apel către cei vii.
    Gauss, Friedrich Carl
    Goethe, Johann Wolfgang von (1749-1832): scriitor, gînditor, om de ştiinţă german. Operă de mari proporţii: Suferinţele tînărului Werther, Egmont, Afinităţile elective, Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, Faust; Metamorfoza plantelor ş.a. Cuvintele citate  ("Mehr Licht!") sunt dintr-o frază rostită pe patul de moarte.
    Joubert, Joseph (1754-1824): moralist* francez, a cărui glorie a înflorit abia în postumitate; scrisori, cugetări (Carnete, ed. completă, 1938).
    Keats, John (1795-1821): poet englez, vîrf al romantismului.  În poeme ample (Endymion, Hyperion, Odă la o urnă grecească, Odă unei privighetori) aspiră la seninătăţile clasice eline cu freamăt senzual intens romantic.
    Kipling, Rudyard
    Lec, Stanislaw Jerzy (1906-1990): poet şi diplomat polonez, autor de aforisme (Gînduri nepieptănate, Poeme gata să sară, O mie şi una de epigrame).
    Lisle, Leconte de
    Möbius, August Ferdinand
    Nerval, Gérard de
    Ovidius, Publius ~ Naso (43 î.Cr.-17 d.Cr.; ultimii ani de viaţă, exilat, şi i-a petrecut la Tomis-Constanţa): poet latin, excelînd  în lirica erotică şi în cea generată de pedagogia şi psihologia iubirii. Iubiri, Arta iubirii, Remediile iubirii. Un mare poem mitologic: Metamorfozele. În exil, epistole în versuri, nostalgice, melancolice (Fastele, Ponticele). ("Pontice" - de la "Pontus Euxinus=Marea Liniştită", numele antic al Mării Negre).
    Pascal, Blaise
   Petrarca, Francesco (1304-1374): Artist şi intelectual complex, de formaţie larg umanistă, prevestitor al Renaşterii (istoric, editor, biograf). Maestru al sonetului. Capodoperele sale (Canţonierul, Rime risipite), dedicate iubitei Laura, îmbină splendid virtuozitatea "tehnică" cu adîncimea elegiacă, ceea ce a generat o magistrală în istoria poeziei: petrarchismul.
   Plaut (Titus Maccius Plautus; cca 250-184 î.Cr.): comediograf latin, ale cărui  piese au înrîurit dramaturgia universală încă din Renaştere (Amfitrion, Soldatul fanfaron).
   Pliniu cel Bătrîn (Caius Plinius Secundus; 23-79 d.Cr.): istoric şi filolog roman. Tratat despre oratorie, cărţi despre "nesiguranţele limbajului". Opera esenţială: Istoria naturală, o quasi-enciclopedie a epocii. • "Ne sutor ultra...!": citate în Istoria naturală, XXXV, aceste cuvinte aparţin pictorului grec Apelles (sec. IV î.Cr.). El i le-a adresat unui cizmar care-i criticase felul cum pictase o sandală într-un  tablou al său, după care se apucase să judece şi restul compoziţiei. Sensul e, deci: nu da verdicte în domenii pe care nu le stăpîneşti, nu-ţi depăşi competenţele.
    Poe, Edgar Allan
    Renard, Jules
    La Rochefoucauld, François VI, duce de (1613-1680): unul dintre cei mai mari moralişti* francezi (Reflecţii sau Sentinţe şi Maxime morale, 1665), autor al unor cugetări profunde şi plastice despre firea omenească. Prieten cu Contesa de La Fayette (autoarea Principesei de Clčves). A avut opt copii.
    Sandburg, Carl (1878-1967): poet american, emul al lui Whitman; poezie citadină (Poporul, da; Fum şi oţel)
    Santayana, George (1863-1952): filosof, eseist, moralist american de origine spaniolă. Naşterea raţiunii, Dialoguri în Limb, Trei poeţi filosofi: Lucreţiu, Dante şi Goethe, Solilocvii în Anglia, Raţiunea în bunul-simţ ş.a.
    Slama-Cazacu, Tatiana (19..- ): Limbaj şi context (Ed. Ştiinţifică, 1959), Dialogul la copii (Ed. Academiei, 1961), Un copil în vechiul Bucureşti (Du Style, 1998), Psiholingvistica, o ştiinţă a comunicării (All, 1999), Stratageme comunicaţionale şi manipularea (Polirom, 2000), Meşterii. Romanteatru (Polirom, 2001), 8 patimi. Nuvele "de sertar" (Polirom, 2002), Rachiu cu parfum de femeie (Capitel, 2004); în străinatate: La psicholinguistique. Lectures (1972), Analisi contestuale - dinamica del testo letterario (1984), Linguistique appliquée (1984).
    Schiller, Friedrich von (1759-1805): poet, dramaturg, estetician german. Versurile sale patetice (Odă Bucuriei - folosită în Simfonia a IX-a de Beethoven, Cocorii lui Ibykos)  luminează latura grandioasă a omului. Piesele de teatru (Hoţii, Wilhelm Tell, Don Carlos, Fecioara din Orléans) sunt o îmbinare armonică a liniei de tragedie clasică cu tonurile shakespeareiene, pe teme profund romantice: răzvrătirea faţă de tiranie, cultul libertăţii, istorie şi personalitate titanică. Prieten cu Goethe, a scris unele texte împreună cu el.
    Shakespeare, William
    Shaw, George Bernard (1856-1950): dramaturg englez, de origine irlandeză, laureat Nobel (1925). Viziune ironică a lumii, în replici spirituale, întreţesute de paradoxuri. Sarcastic faţă de snobismele protipendadei şi faţă de ipocrizia aristocratică (Pygmalion, Profesiunea doamnei Warren, Nu se ştie niciodată), demitizant faţă de personalităţi ale istoriei (Cezar şi Cleopatra). Romane, eseuri cu mai puţin ecou.
    Spinoza, Baruch (1632-1677): filosof olandez, precursor al filosofiei moderne. Ca meserie, era optician. Cartesian* convins, vede raţiunea ca temelie a înţelegerii Lumii şi chiar ca sursă a fericirii. Lucrarea fundamentală: Etica.
    Toma (Tommaso) d'Aquino (1225-1274): călugăr - teolog şi filosof . În Summa Theologiae, pune credinţa mai presus de raţiune. E canonizat în 1323. În sec. al XIX-lea, tomismul a fost recomandat ca doctrină a catolicismului.
    Twain, Mark (Samuel Langhorne Clemens; 1835-1910): scriitor american, cu o biografie învolburată (pilot pe Mississippi, miner, tipograf), autor al unor romane de imensă popularitate (Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn, Prinţ şi cerşetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur); schiţe umoristice, floiletoane.
    Ursachi, Mihai (1941-2004): poet român de stirpe nervaliană.
    Villon, François
    Virgiliu (Vergiliu - Publius Vergilius Maro) (70-19 î.Cr.): poet latin, cu renumele de "cel mai mare". Opera capitală a sa este Eneida, epopee vastă a devenirii naţionale (pe patul de moarte, el o socotea nedesăvîrşită şi cerea să fie distrusă). Dante l-a preţuit superlativ, acordîndu-i rolul de "ghid" al său în Infernul şi Purgatoriul şi numindu-l "tu duca, tu signor e tu maestro" (tu, călăuz, tu dascăl, tu, stăpîne). Alte opere: Bucolicele (viaţa la ţară), Georgice (poem didactic).
    Voltaire (François-Marie Arouet) (1694-1778): Unul din marii scriitori ai Franţei, spirit enciclopedic, autor de versuri, piese de teatru, eseuri, întemeiate pe ideile nobile şi novatoare ale iluminismului. Textele sale, în special cele cu substrat istoric şi filosofic, mustesc de un umor maliţios şi un sarcasm specific, iar fondul lor este impregnat de viziunea luminos raţionalistă, opunîndu-se dogmelor, fanatismului, ignoranţei despotice. Personalitatea sa a dominat epoca.
    Wordsworth, William (1770-1850): poet din perioada "de vîrf" a romantismului englez (a "lacurilor"). Sonete, poeme meditative, balade (în colaborare cu Coleridge).
    Zarifopol, Paul (1874-1934): critic literar, eseist român (Din registrul ideilor gingaşe, Pentru arta literară). A început ediţia critică I.L. Caragiale, cu care (autor) a şi avut o amplă corespondenţă.