PASCAL: CUGETĂRI

          • Omul este mare tocmai fiindcă-și cunoaște starea de decădere (II,7).

          • Omul nu e decît o trestie, cea mai slabă din natură: dar este o trestie cugetătoare (III,6).

          • Toată nenorocirea oamenilor vine de la aceea că nu se știu ține în tihna unei camere (VI,2).

          • Ne place lupta, nu biruința (VII,40).

          • Cu cît are cineva mai mult spirit, cu atît găsește mai mulți oameni originali (VIII,1).

          • Nasul Cleopatrei: dacă ar fi fost mai scurt, alta ar fi fost fața pămîntului (VIII,51).

          • Atingi n om, ai impresia că atingi o orgă (VIII,99).

          • Nu pot face judecata unui fapt în timp ce-l săvîrșesc (VIII,190).

          • Cu cît ai mai mult spirit, cu atît ai pasiuni mai mari (XI).

          • Suntem pe lume pentru altceva decît pentru a iubi? (…) Chiar în lucrurile în care în aparență nu este vorba de dragoste, ea este prezentă în ascuns și nu-i cu putință ca omul să trăiască nici o clipă fără ea. Omului nu-i place să rămînă singur cu sine (XI).

          • Iubirea dă spirit; ea se susține prin spirit (XI).

          • Cînd iubești, îți pari ție însuți cu totul altul  (XI).

          • Pe nedrept a fost despărțită iubirea de rațiune și au fost opuse una alteia, căci iubirea și rațiunea nu sunt decît unul și același lucru (XI).

          • Trebuie să vedem ce este liber în noi (XV).






 

    (Blaise Pascal, Cugetări provinciale. Opere științifice, trad. de George Iancu Ghidu, studiu introductiv de Ernest Stere, Ed. Științifică, Buc., 1967)
 

Blaise Pascal (1623-1662), matematician, fizician, filosof și scriitor francez. A fost un geniu precoce: la 16 ani, scria eseuri, la 18, inventase un fel de precursor al calculatorului. Împreună cu Fermat, a pus bazele teoriei probabilităților. În noaptea de 23 noiembrie 1654 are o revelație, în urma căreia decide să-și consacre viața credinței, în legătură cu care va scrie pagini de mare profunzime (de ex., Cugetări asupra religiei, unde se află și celebrul "pariu" că Dumnezeu există). A fost un adversar al ideii lui Montaigne de a se descrie pe sine; socotea că "Le moi est haïssable" (Eul este odios) și califica în termeni aspri întreprinderea autorului Eseurilor: "Le sot projet que Montaigne a eu de se peindre" (Stupida idee pe care a avut-o Montaigne de a se zugrăvi pe sine). Este autorul celebrei (și perfect funcționalei) distincții între "spiritul de finețe" și "spiritul de geometrie". Opera sa cea mai cunoscută sunt Cugetările, între care se află și cea despre om, văzut ca o biată trestie, cea mai slabă din univers, dar o trestie care gîndește.