1887
            • Talentul e o chestiune de cantitate. Talent nu înseamnă să scrii o pagină bună, ci 300. Nu există roman pe care o inteligenţă obişnuită să nu-l poată concepe, nu există frază - oricît de frumoasă - pe care un debutant să n-o poată construi. Restul e punerea în mişcare a tocului, potrivirea hîrtiei, răbdarea de a o umple. Cei puternici nu şovăie. Se aşează la masă, transpiră. Vor merge pînă la capăt. Vor epuiza cerneala, vor termina hîrtia. Aceasta e singura diferenţă dintre ei, oamenii de talent, şi laşii care nu vor începe niciodată. În literatură, contează doar "bivolii". Geniile sunt cei mai solizi, cei care ostenesc optsprezece ore pe zi fără să obosească. Gloria înseamnă un neîntrerupt efort.
            • Spiritul nu primeşte o idee decît dîndu-i un corp; de aici comparaţiile.

            1888
            • Un cuvînt atît de frumos, încît ai dori să aibă obraji, pentru a-l săruta.
            • Cuvintele sunt moneda gîndirii.

            1890
            • Trebuie să procedezi prin disociaţie, nu prin asociaţie de idei. O asociaţie e mai întotdeauna banală. Disociaţia descompune şi descoperă afinităţi latente.
            • Căutaţi ridicolul în toate: îl veţi găsi.
            • Adeseori, critica unui critic pe care nu-l iubim ne face să iubim cartea criticată.
            •  Avea o teamă ridicolă de ridicol.
            •  Un pedant e un om care, în ceea ce priveşte intelectul, nu digeră bine.
            •  Balzac a avut prea mult geniu: a dat şi ţăranilor săi.

            1891
            •  Să scrii aşa cum Rodin a sculptat.
            •  Stilul e uitarea tuturor stilurilor.
            •  Criticul e un botanist. Eu sunt un grădinar.
            •  Talentul e ca banul: nu trebuie să-l ai pentru a vorbi despre el.
            •  Am duşmani pentru că nu le-am găsit talent celor care-mi spuseseră că sunt foarte talentat.
            •  Pentru a-şi da dreptul să lenevească, îi era de ajuns ca o muscă să se aşeze pe foaia sa albă. Nu scria de teamă să n-o deranjeze.
            •  Claritatea este politeţea omului de litere.

            1893
            •  Azi oamenii nu mai ştiu să vorbească pentru că nu mai ştiu să asculte. Nu foloseşte la nimic să vorbeşti bine: trebuie să vorbeşti repede, pentru a ajunge să termini înainte de a cădea răspunsul; nu ajungi niciodată. Poţi să spui orice, oricum – e inutil: eşti imediat întrerupt. Conversaţia e un fel de foarfece, fiecare taie scurt vorba vecinului.
            •  Douăzeci de cărţi de luat pe o insulă pustie:
            1. Candide;  2. Molière: Căsătorie cu de-a sila; 1/4 din marile farse;  3. Bărbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro°; 4. Robinson Crusoe°; 5. Gulliver°; 6. Istoria naturală a lui Bossuet; 7. Hoţii de Schiller; 8. Falstaff°; 9. Doamna Bovary°; 10. Eugénie Grandet, Casa unui flăcău°; 11. Musset; 12. Legenda veacurilor°; 13. Istoria contemporană a lui Michelet; 14. un volum de Dumas; 15. un volum de Labiche, unul de Augier; 16. traducerea Ecleziastului de Renan. 17. un volum de Jules Verne; 18. Originea speciilor°; 19. ceva necitit, pentru surpriză; 20. Fabule de La Fontaine.
            •  Cunoştea plăcerea de a face pe prostul cu un imbecil.
            •  Trebuie să ai întotdeauna creierul pur, ca aerul pe ger.

            1894
            •  Nu există prieteni: există momente de prietenie.
            •  Cînd scrii o scrisoare, aminteşte-ţi că, sub formă de secret, ea va fi citită tuturor.
            •  Literatura mea - nişte scrisori către mine însumi pe care vă permit să le citiţi.
            •  Nu suntem niciodată fericiţi: fericirea noastră e doar tăcerea nenorocirii.

            1895
            •  Ce monotonă ar fi zăpada dacă Dumnezeu n-ar fi creat corbii!
            •  Artist e cel care nu are un scop, cel care nu e preocupat decît de arta sa şi nu de femei, bani sau situaţie mondenă. Artist e acela care ocoleşte complimentele, pentru că nimeni nu-l cunoaşte cum se cunoaşte el însuşi.
            •  Un clasic e un scriitor care veghează asupra tradiţiei.
            •  Sunt un om fericit, căci am renunţat la fericire.
            •  A scrie e un mod de a vorbi fără a fi întrerupt.
            •  "Prudenţa" nu e decît un eufemism pentru frică.
            •  Toată critica noastră constă în a reproşa altora că nu au calităţile pe care credem că le avem noi.
            •  Nici un pretext artistic nu-ţi permite să plictiseşti oamenii.