|
JULES RENARD: (fragmente din) JURNAL |
1887
Talentul e
o chestiune de cantitate. Talent nu īnseamnă să scrii o pagină bună, ci 300.
Nu există roman pe care o inteligenţă obişnuită să
nu-l poată concepe, nu există frază - oricīt de
frumoasă - pe care un debutant să n-o poată
construi. Restul e punerea īn mişcare a tocului, potrivirea hīrtiei, răbdarea de
a o umple. Cei puternici nu şovăie. Se aşează la masă, transpiră. Vor merge pīnă
la capăt. Vor epuiza cerneala, vor termina hīrtia. Aceasta e singura diferenţă
dintre ei, oamenii de talent, şi laşii care nu vor īncepe niciodată. Īn
literatură, contează doar "bivolii". Geniile sunt cei mai solizi, cei care
ostenesc optsprezece ore pe zi fără să obosească. Gloria īnseamnă un neīntrerupt
efort.
Spiritul nu
primeşte o idee decīt dīndu-i un corp; de aici comparaţiile.
1888
Un cuvīnt atīt de frumos, īncīt ai dori să aibă
obraji, pentru a-l săruta.
Cuvintele sunt moneda gīndirii.
1890
Trebuie să procedezi prin disociaţie, nu prin
asociaţie de idei. O asociaţie e mai īntotdeauna
banală. Disociaţia descompune şi descoperă
afinităţi latente.
Căutaţi ridicolul īn toate: īl veţi găsi.
Adeseori,
critica unui critic pe care nu-l iubim ne face să iubim cartea criticată.
Avea
o teamă ridicolă de ridicol.
Un
pedant e un om care, īn ceea ce priveşte intelectul, nu digeră bine.
Balzac a avut prea mult geniu: a dat şi ţăranilor săi.
1891
Să scrii aşa cum Rodin a sculptat.
Stilul e uitarea tuturor stilurilor.
Criticul e un botanist. Eu sunt un grădinar.
Talentul e ca banul: nu trebuie să-l ai pentru a vorbi despre el.
Am
duşmani pentru că nu le-am găsit talent celor care-mi spuseseră că sunt foarte
talentat.
Pentru a-şi da dreptul să lenevească, īi era de ajuns ca o muscă să se aşeze pe
foaia sa albă. Nu scria de teamă să n-o deranjeze.
Claritatea este politeţea omului de litere.
1893
Azi oamenii nu mai ştiu să vorbească pentru că nu mai ştiu să asculte.
Nu foloseşte la nimic să vorbeşti bine: trebuie să vorbeşti repede, pentru a
ajunge să termini īnainte de a cădea răspunsul; nu ajungi niciodată. Poţi să
spui orice, oricum e inutil: eşti imediat īntrerupt. Conversaţia e un fel de
foarfece, fiecare taie scurt vorba vecinului.
Douăzeci de cărţi de luat pe o insulă pustie:
1. Candide;
2. Molière:
Căsătorie cu de-a sila; 1/4 din marile farse; 3. Bărbierul din
Sevilla,
Nunta lui Figaro°; 4.
Robinson Crusoe°; 5.
Gulliver°;
6. Istoria naturală a lui Bossuet; 7. Hoţii de Schiller; 8.
Falstaff°; 9.
Doamna Bovary°; 10.
Eugénie
Grandet, Casa unui flăcău°; 11. Musset; 12.
Legenda veacurilor°;
13. Istoria contemporană a lui Michelet; 14. un volum de Dumas; 15. un
volum de Labiche, unul de Augier; 16. traducerea Ecleziastului de Renan.
17. un volum de Jules Verne; 18.
Originea speciilor°; 19. ceva necitit,
pentru surpriză; 20. Fabule de La Fontaine.
Cunoştea plăcerea de a face pe prostul cu un imbecil.
Trebuie să ai īntotdeauna creierul pur, ca aerul pe ger.
1894
Nu
există prieteni: există momente de prietenie.
Cīnd
scrii o scrisoare, aminteşte-ţi că, sub formă de secret, ea va fi citită
tuturor.
Literatura mea - nişte scrisori către mine īnsumi pe care vă permit să le
citiţi.
Nu
suntem niciodată fericiţi: fericirea noastră e doar tăcerea nenorocirii.
1895
Ce monotonă ar fi zăpada dacă Dumnezeu n-ar fi creat corbii!
Artist e cel care nu are un scop, cel care nu e preocupat decīt
de arta sa şi nu de femei, bani sau situaţie mondenă. Artist e acela care
ocoleşte complimentele, pentru că nimeni nu-l cunoaşte cum se cunoaşte el
īnsuşi.
Un clasic e un scriitor care veghează asupra tradiţiei.
Sunt un om fericit, căci am renunţat la fericire.
A scrie e un mod de a vorbi fără a fi īntrerupt.
"Prudenţa" nu e decīt un eufemism pentru frică.
Toată critica noastră constă īn a reproşa altora că nu au calităţile pe
care credem că le avem noi.
Nici un pretext artistic nu-ţi permite să plictiseşti oamenii.
Jules Renard (1864-1910), scriitor francez. Nu povestirile din Istorii naturale i-au imortalizat numele, ci cartea sa pentru copii Morcoveaţă (Poil de carotte) cīt şi, īn egală dacă nu superioară măsură, Jurnalul său, piesă de mare originalitate īn galeria genului. |