Fără să fie o poezie din cale-afară de reușită, textul acestui cîntec are, în miez, o metaforă
excepțională, comparabilă, ca frumusețe, cu cea din La steaua a
lui Eminescu.
Acolo, o dragoste care încă îi mistuie pe
protagoniști, chiar dacă hazardul vieții i-a despărțit, e comparată cu
lumina care continuă să călătorească spre Pămînt, deși sursa
ei, o stea aflată la mii de ani-lumină, nu mai există demult.
În cîntecul lui Joe Dassin, sentimentul
care-i încearcă pe el și pe ea, care s-au iubit și nu mai sunt împreună, e
comparat cu fenomenul meteorologic numit "vară indiană" (vreme foarte
caldă în octombrie, noiembrie): ca și cum n-ar "ști" că nu mai e vremea
ei, că a "murit" de luni de zile, vara continuă - "nebunește" - să
se facă simțită în adîncul toamnei...
|