Vezi şi:

(457-14.VI.1998) CĪTE CUVINTE A FOLOSIT EMINESCU? CARE SUNT CELE MAI FRECVENTE? (I)

          Bună seara. Am mai vorbit de la această măsuţă neagră despre numărul de cuvinte pe care le folosim de-a lungul vieţii noastre. Vă spuneam că limba romānă are aproximativ 200.000 de cuvinte, din care īntr-un dicţionar cum e DEX-ul se află vreo 57.000. Fondul principal de cuvinte conţine, după Graur, circa 1400 de vocabule, din care noi, īn viaţa de toate zilele, utilizăm abia cīteva sute. Īn această privinţă, a numărului de cuvinte vehiculate realmente īn practica literară, s-au făcut cīteva cercetări.

          Īn 1959, lingvistul Valeriu Şuteu, pe texte literare  din primii 50 de ani ai acestui secol, a găsit 4500 de cuvinte diferite, īntr-un total de 50.000 de cuvinte (coeficientul de repetare, de revenire a unui cuvīnt fiind cam 11).

          Un alt cercetător, Gheorghe Bolocan, a pus sub lupa statisticii publicistica, unde, īn texte totalizīnd 70.000 de cuvinte, a găsit 5700 de cuvinte diferite, coeficientul de repetare fiind ceva peste 12.

          Acum, puţină atenţie: ca orice date statistice, aceste cifre, aceşti coeficienţi, presupun o interpretare adecvată. Altfel, păţim ca īn povestea aceea, cu omul care stă cu un picior īn apă īngheţată şi cu celălalt pe o plită īncinsă: zero grade īntr-o parte şi 80 īn cealaltă ar da o "medie" suportabilă de 40 de grade – dar vreau să-l văd şi eu pe cel dispus să se preteze la aşa o medie. Nu trebuie dedus că īn orice text mai lung, fiecare cuvīnt s-ar repeta după alte 12 cuvinte. Aceste medii reprezintă situaţia pe cantităţi mari şi pe eşantioane foarte diferite de text. Iată, ne putem imagina un text de, să zicem, 60 de cuvinte, din care 40 diferite; coeficient grozav: 1,5 – cīnd de fapt putem avea de-a face cu o bolboroseală grosolană, īn care un cuvīnt pisălog revine la fiecare două cuvinte, după schema: “eu cred deci că tu deci vrei să deci mă īntrebi deci” ş.a.m.d. Un scriitor poate avea un vocabular foarte bogat, aşadar variat, cu coeficient de repetare mic – un altul un vocabular mai restrīns, īn care revin adeseori aceleaşi cuvinte, cu sensuri diferite sau nu. Şi, cu aceasta, am ajuns la cele două cazuri concrete la care mă pot referi: Eminescu şi Bacovia.

          Cercetătoarea Luiza Seche a publicat īn 1974 o amplă lucrare intitulată Lexicul eminescian īn lumină statistică. Ea a luat īn calcul cuvintele aflate īn: poeziile publicate īn timpul vieţii, īn 10 dintre postume şi īn 4 dintre prozele poetului. Aceste texte totalizau (voi rotunji cifrele) 68.000¹ de cuvinte, din care 34.500² aflate īn versuri şi 33.500³ aflate īn proză. Numărul de cuvinte diferite – altfel spus: cuantumul vocabularului eminescian – este, īn textele cercetate de Luiza Seche, de... 5016.
          Prima observaţie posibilă este aceea că indicele de repetare, aproape 14, este mai mare decīt mediile prezentate anterior (11 sau 12,25). Cu toate acestea, e un fapt obiectiv că impresia de bogăţie şi frumuseţe a limbii la lectura lui Eminescu e copleşitoare. Ce īnseamnă asta? Īnseamnă că el reuşea, prin geniul său, să dea sensuri diferite aceluiaşi cuvīnt. Acest lucru devine şi mai vizibil dacă, din cele 5016 cuvinte pe care le-a utilizat, le dăm laoparte pe cele, să zicem aşa, "īntīmplătoare", nesemnificative, adică cele care apar cīte o singură dată. Acestea fiind peste 2.000, ne rămīn astfel 3000 de cuvinte cu care Eminescu a scris peste 97 la sută din opera cercetată de Luiza Seche. Iar dacă mergem şi mai departe şi privim doar cuvintele care revin de mai mult de 10 ori fiecare, constatăm ca sunt doar 837 şi acoperă 85 la sută din operă.
          O prima concluzie, deci, e că minunea versului eminescian nu stă īn belşugul cantitativ al vocabularului (el fiind, īn acest sens, după opinia autoarei, "un poet cu vocabular mediu"; despre Shakespeare se spune că a folosit 20.000 de cuvinte, iar John Milton, cam 8.000), ci īn originalitatea, īn ingeniozitatea, īn profunzimea combinării şi a exploatării vorbelor obişnuite. Dacă īn fiecare lucru doarme un cīnt (cum zicea Eichendorf), īn fiecare cuvīnt eminescian mocnesc mai multe rosturi.
          Voi continua mīine, cīnd vom trece īn revistă cele mai eminesciene cuvinte. Viaţă bună!


(458-15.VI.1998) CĪTE CUVINTE A FOLOSIT EMINESCU? CARE SUNT CELE MAI FRECVENTE? (II) 

          Stimaţi suporteri ai lui Eminescu, bună seara. Vă comunicam ieri, pe baza studiului Luizei Seche Lexicul artistic eminescian īn lumină statistică, faptul că Eminescu şi-a scris o mare parte din operă (poeziile antume, 10 postume şi 4 dintre proze), totalizīnd 68.000 de cuvinte, cu "doar" 5.016 cuvinte diferite. (Īn paranteză fie spus, vocabularul eminescian integral – nestudiat īncă; există un Dicţionar al limbii lui Eminescu, alcătuit sub redacţia lui Tudor Vianu, dar numai al limbii din poezii –  vocabularul integral este desigur sensibil mai mare, īntrucīt i s-ar adăuga cuvintele diferite din enorma sa publicistică şi cele din caiete, īnsemnări şi scrisori). Mai constatasem ieri că, excluzīnd cuvintele folosite doar cīte o singură dată, rămīn 3.000 de cuvinte diferite care acoperă 97 la sută din text. Iar dacă ridicăm pragul şi căutăm doar cuvintele care apar de mai mult de cīte 10 ori fiecare, acestea, īn număr de 837, sunt decisive pentru 85 la sută din opera cercetată. "Nu este vorba de o sărăcie de vocabular – scrie Luiza Seche, ci, ca şi īn cazul lui Verlaine, Eminescu dă uneori cuvintelor sale īnţelesuri noi, lărgind şi perfecţionīnd elementele oferite de vorbirea comună".

          Vă invit acum, stimaţi eminescofili, să pătrundem īmpreună īn universul lingvistic-ideatic-imagistic al lui Eminescu, scrutīnd primele 22 de cuvinte cu sens plin (deci excluzīnd conjuncţiile, prepoziţiile etc.), īn ordinea descrescătoare a frecvenţei lor; altfel spus, cele 22 de cuvinte cel mai des utilizate de Eminescu, cuvintele sale obsedante.

          E aproape straniu de relevant cum primele 5 structurează imaginea viziunii schopenhaueriene a poetului: a vrea, a vedea, ochi, lume, a putea: aceste 5 cuvinte parcă se pregătesc să se īnchege īn titlul lucrării fundamentale a lui Schopenhauer: Lumea ca voinţă şi reprezentare: "lumea"-lume, "ca voinţă"- a vrea, a putea, "şi reprezentare"- ochi, a vedea.

          Să le clasificăm pe cele 22 īn părţi de vorbire.
          VERBE: sunt 8: a vrea, a vedea, a putea, a zice, a părea, a trece, a veni, a face. După primele 3, pe care le-am comentat, vine "a zice", verb firesc la un poet taumaturg, vrăjitor, care creează lumi din cuvinte. "A părea" spune mult despre idealismul de tip kantian al poetului şi despre relativismul său romantic: nimic nu este sigur, ci doar părere, aparenţă e totul. "A trece" relevă aceeaşi eternă componentă romantică, a amărăciunii īn faţa implacabilei scurgeri a timpului, de la Virgiliu (fugit irreparabile tempus), prin Villon (unde-s zăpezile ce-au fost cīndva?), Goethe (opreşte-te, clipă!) sau Lamartine (o, temps, suspend ton vol!)şi pīnă azi. "A veni" e verbul veşnicului īndrăgostit, insaţiabil, a cărui iubită nu vine niciodată īndeajuns de prompt. Iar "a face" e un verb perfect "consangvin" lui Eminescu, care īn numai vreo 10 ani de viaţă lucidă a construit o operă imensă.

          SUBSTANTIVELE: sunt 9: ochi, lume, viaţă, umbră, lună, mīnă, noapte, suflet, vis. "Ochi" şi "lume" le-am descifrat. Ca şi mai īnainte, īn prelungirea verbului "a părea" se aşează triada de termeni "viaţă", "umbră", "vis". Iar "mīnă" vorbeşte despre intensa senzualitate a erosului eminescian, pe cīt de radical, rafinat şi profund, pe atīt de teluric şi natural, după cum observa Călinescu, īnciudīndu-l pe marele său contemporan Lovinescu, care prefera un Eminescu mai abstract, mai eteric, mai platonic. "Luna" şi "noaptea", īn fine, sunt şi ele imediat definitorii. Astrul romanticilor nu poate fi soarele, care sfīşie cu lumina sa torenţială ţesătura de păianjen a viselor, ci numai palida lună. Călinescu, īn Opera lui Eminescu, consacră acestei teme, luna, un capitol īntreg. Şi apoi, să nu uităm că, aşa cum reiese din manuscrisul 2277, Eminescu intenţiona să-şi intituleze culegerea de versuri Lumină de lună.

          Asupra celorlalte (alb-negru, dulce, suflet) vă las pe dv. să reflectaţi. Metoda de a plictisi, zicea Voltaire, constă īn a spune chiar totul – şi bine zicea.

          Fie-vă īngerii aproape, seară bună! 
________________________________________
         1) Cifra exactă: 67.735.
         2) Cifra exactă: 34.462.
         3) Cifra exactă: 33.273.

  Vezi şi: saitul www.mihaieminescu.ro