TRANSFORMAREA OMULUI DE CĂTRE TEXT

    Modul īn care se răsfrīng īn cugetul unui băiat din pragul liceului veştile şi ecourile despre īnceputul marii conflagraţii din 1939-1945, atītea cīte pot pătrunde pīnă īn localitatea balneară Pucioasa - iată care ar fi tema aparentă a romanului lui Alexandru George, Dimineaţa devreme¹. Zic aparentă, pentru că tema esenţială mi se pare alta, şi anume: exploatarea şi transformarea omului de către text.
        Trama cărţii e pe scurt aceasta : Īmpreună cu mama sa, naratorul sooseşte īn vacanţă la Pucioasa. Īncă din tren el aude vorbindu-se despre război, dar īn mintea sa războiul e, īncă, ceva à la Ultimul mohican, īn care indienii mohawk trag cu săgeţile īn nemernicii din tribul Maqua. Băiatul are cu el un roman de consum din seria „Excentric-club", Crima din grotă, pe care, īn cursul sejurului, ī1 va citi, ca să zic aşa, sub ochii noştri, adică īmpreună cu noi. „Acţiunea" cărţii lui Alexandru George şerpuieşte astfel, urmărindu-l cīnd pe super-grozavul detectiv Percy Stuart afundat īn elucidarea crimei din grotă, cīnd pe băiatul-narator, cu bietele sale īntīmplări estivale : plimbări prin oraş, escapade prin grădini, lectura ziarelor, fotbal cu refugiaţii polonezi etc.
        Naraţiunea are o cursivitate fermecătoare, īnfrăgezită mereu de un bun umor intelectual. Perspectiva este, de bună seamă, artificială şi hibridă (ceea ce nu trebuie īnţeles īn sens peiorativ). Naratorul judecă evenimentele cīnd cu naivitatea normală vīrstei şi spiritului său burduşit de lecturi senzaţionale („Ce puteam gīndi eu ? Oricīt de neīnţeleasă, alianţa aceasta dovedea că englezii şi francezii nu-şi īngropaseră īn pămīnt securile de război, ci le scoseseră şi le agitau la lumina soarelui, invocīndu-l pe Marele Spirit...", p. 8), cīnd cu īnţelepciunea ironică a adultului („Teroarea istoriei, cum spunea Hegel văzīndu-l pe Napoleon intrīnd victorios īn Jena, īncălecase pe cal, dar nu pornise īncă la acţiune", p. 6), dar aceasta e o convenţie care se instaurează limpede şi admisibil. E o glisare perpetuă īntre mentalităţile celor două vīrste, şi acest joc de optică e, cum ziceam, de toată savoarea. Crima din grotă, romanul din roman, e şi el ,,bine scris" (nu-mi dau seama exact cīt o fi transcris Alexandru George şi cīt o fi parafrazat), subtilul cunoscător de literatură care e autorul reuşind turul de forţă de a nara, fără caricare, īn stilul ieftin al broşurilor de 15 lei. Printre aceste aventuri cu un suspense frivol, se strecoară, tot mai dese şi mai alarmante, ştirile despre incendiul care cuprindea Europa. Ca păsările lui Hitchkock, acestea īntunecă progresiv orizontul, chiar dacă naratorul, adolescent, nu poate realiza īntreaga lor grozăvie.
        Consideraţiile de mai sus (şi admiraţia noastră) se referă la cele 12 capitole care alcătuiesc construcţia romanescă propriu-zisă, temelia unui roman al devenirii prin lectură. Ultimele trei īnsă sunt nedumeritoare. Părăsind complet dubla perspectivă anterioară, autorul iese la rampă şi se dedă la o dizertaţie de filosofie a istoriei. Această remorcă eseistică e (şi) un fel de comentariu, atīt al romanului care abea se-nchegase, cīt şi al evenimentelor politico-militare ale epocii - dar rostul său literar, o spun cu tot riscul, īmi scapă.
        Dimineaţa,  devreme este un excelent īnceput de roman.
__________________________
        1) Ed. Cartea Romānească, 1987.