Info  Indice de nume (exclusiv pentru secţiunea "Viaţa din cărţi"). Nu figurează toate numele menţionate īn text, ci doar acelea substanţial comentate.    

V. şi:
TRANSFORMAREA OMULUI DE CĂTRE TEXT
(Alexandru George, Dimineaţa, devreme)
SOMPTUOZITĂŢI COMBINATORII ŞI APĂ TARE(Oct. Paler, Un muzeu īn labirint; Al. George, Petrecri cu gīndul...)
BĂŢUL ŞI CERCUL (Alexandru George, Capricii... • Mihai Zamfir, Experienţa libertăţii)
LIBERALISM, APUD LOVINESCU  (Alexandru George, Īn istorie, īn politică, īn literatură)

UN MATEIN

         Un matein este Alexandru George, autorul Simplelor īntīmplări cu sensul la urmă, titlu īnşelător fiindcă īntīmplările īn cauză nu aduc "la urmă" nici un sens net. Adevărate īntīmplări cu sens la urmă sunt parabolele, or Al. George nu scrie parabole. Proza sa este, dimpotrivă, antisemnificaţie. Povestirile refuză sensul o concluzie", o "morală". Un bărbat are după douăzeci de ani posibilitatea să se īnsoare cu femeia iubită. (Ea fusese căsătorită, are şi o fată de douăzeci de ani). Şi, īn noaptea nunţii, īn locul patului conjugal, naratorul ajunge īn cel al fetei sale adoptive (După douăzeci de ani). Un colonel este călcat de o maşină: ieşise īn miez de noapte afară să urmărească pe motanul Artur, căruia voia să-i aplice o corecţie (Nocturnă). E multă poezie īn aceste istorii, interesante nu prin epicul, nici prin semnificaţia lor. Īntr-o astfel de literatură, īn care totul e spunerea, ceea ce place şi e simţit ca valoare e tocmai lipsa tīlcului explicit.
          Titlul e īnşelător şi din altă raţiune. Mai mult decīt la urmă, īntīmplările au poate un sens la īnceput, unde planează insinuant de fiecare dată un motto, sugerīnd un mod de a accepta textul. Cīt priveşte titlurile, se remarcă atitudinea pastişardă
; toate sunt fie reluarea unui titlu cunoscut, fie o formulă celebră, fie, īn fine, un titlu generic, des īntīlnit pe lucrări diferite: După douăzeci de ani (Dumas), Nocturnă (generic), Dureri īnăbuşite (Sadoveanu), Stilul nu mai e omul (Buffon), Īn căutarea timpului pierdut (Proust), Vocea stăpīnului (marcă de plăci de patefon), Visul unor nopţi de vară (Shakespeare).
            Dar toate aceste mici neclarităţi contribuie la ezoterismul cărţii. Un intelectualism subţire e īnglobat de o savantă, preţiozitate stilistică adoptată, ce-i drept, cu un discret aer ironic. Stilul are splendoare, superbie, ai spune, cu gīndul la majusculele atīt de agreate: „Ajuns, īn fine, aici, mă apropiam īn cele din urmă de descīntecul privirii ei ce aici dispărea sub pleoapele pe care ostenea Timpul şi aici se trezea din veghea de pe celălalt tărīm, al Somnului – şi pe care nu-l acceptam ca pe o consolare, ci calm şi plin de nădejde, ca pe un simbol al Eternei Reīntoarceri”.
        Umorul, cīnd nu e atīt de subtil mascat īncīt devine invizibil, rezidă īn discrepanţa dintre terminologia sonoră şi meschinătatea obiectului (ridiculus mus
°). Iată, d.p., cum este descris ceea ce la final se va revela a fi un motan:
         "Artur e posesorul unei inteligenţe calme şi limitate... Natura lui independentă, viaţa lui de boem incurabil, fac din el un personaj aparte... Mentalitatea lui inconformistă… nu se simte jenată de ideea de responsabilitate faţă de nimeni... Plecările lui nocturne fac parte dintr-un program de viaţă bine stabilit... Cu toate aerele lui sigure de sine... e o victimă a pasiunii lui pentru sexul frumos... Căci Regretul, fratele bun al Amintirii, şi Remuşcarea, frica Trecutului şi a Acţiunii nu par a-l tulbura niciodată pe acest Don Giovanni... Mai mult, e īn Artur o incoercibilă
tendinţă de pozitivare a tuturor formelor existenţei, īn fine ceva ce īn filosofia germană mai nouă se numeşte eine Seinsbejahung° ... Artur e incapabil să īnţeleagă marele adevăr că frumuseţea dragostei constă īn preliminarii ..."
         Al. George, scriitor de rafinament, lipsit de forţa plastic-evocatoare a unui Matei Caragiale, e, totuşi, un bijutier de cuvinte. 

       George PRUTEANU
Cronica, nr. 39, 11 oct. 1970

www.pruteanu.ro