BALADA DOAMNELOR DE ALTĂDATĂ |
Ci spune-mi unde, 'n ce cuprins,
E Flora, rîmleanca°
frumoasă;
Archipiada si Taïs,
Ce-a fost și vara ei duioasă?
Și Eho, dintr-un freamăt scoasă,
Cîntînd pe rîuri și-ntinsori,
Dumnezeește de frumoasă?...
Dar unde-s marile ninsori?
Și prea-nțeleapta Heloys
Din vina cui scopit°
rămas-a
Pierre Esbaillart la Sainct Denis?
De dragul ei îmbrăcă rasa°.
Așijderi, unde e crăiasa
Ce-a pus ca Buridan, în zori,
Să fie-n rîu zvîrlit cu plasa?...
Dar unde-s marile ninsori?
Și Blanche, ca floarea de cais,
Măiastra-n cîntece crăiasă,
Berthe Picior-Lung, Bietris, Alis,
Haremburgis în Maine băneasă,
Ioana, țăranca vitează
Ce-au ars-o anglii în vîlvori;
Ci unde-s ele, Împărăteasă?...
Dar unde-s marile ninsori?
ÎNCHINARE:
De ele, măre, ce-ți mai pasă
Pe unde sînt din alte ori.
Doar viersu-acesta nu te lasă:
Dar unde-s marile ninsori?
Traducere de Dan Botta
(Balade și alte poeme,
prezentare de Tudor Arghezi,
ESPLA, Buc., 1956) |
|
BALADĂ A DOAMNELOR DIN
MVREMEA DE-ODINIOARĂ |
Spuneți-mi, unde, în ce plai-s
Frumoasa Floare din rîmlene,
Arcipiada spun, și Tàis,
Ce-au fost mlădițe cosîngene ?
Echo ce auie-n poiene,
De chiemi la iaz au pe tăpșan,
Ce-avea frumseți nepămîntene ?...
Dar unde-i neaua de mai an ?
Dar prea-nțeleapta Eloisa
De dragul cui, în cazne-avane,
Scopit fu Avelar, și i s-a
Dat lui monahicești canoane ?
Dar Doamna poruncind cu toane
Vîrît în sac, pe Buridan
Să-l svîrle Senei în bulboane ?...
Dar unde-i neaua de mai an ?
Dar Blanca-Doamna, crin în floare,
Ce îngîna cu viers de zînă ?
Dar Bertha cu piciorul mare,
Alisa, Eremburga ? Pînă
Și a Ioanei d'Arc țărînă
Mucenicită la Ruan ?
Undi-s Fecioară-Atotstăpînă ?...
Dar unde-i neaua de mai an ?
ÎNCHINARE:
Măria Ta, să nu-ntrebi unde
Au pas, (de-un leat, de ieri) e-n van.
Căci viersul meu îți va răspunde :
Dar unde-i neaua de mai an ?
Traducere de Romulus Vulpescu
(Opurile magistrului Fr.
Villon adică Diata Mare și Lăsata Adaosul Jergul și Baladele,
Ed. Tineretului, Buc., 1958) |
|
BALADA DOAMNELOR DIN ALTE VREMURI |
Pe ce meleaguri, unde mi-s
romana Flora, cald încînt,
Archipiada și Thaïs
ce-s vere bune prin orînd ?
Echo ducînd orice cuvînt
spre larg, în zvoană murmurată,
frumoasă coz ?... Dar unde sînt
zăpezile de altădată ?
Unde-i mintoasa Helois
de dragul cui, scornit și-nfrînt,
Pierre Esbaillart, la Sainct-Denys,
purtă monahicesc veștmînt ?
Și unde-i Doamna ce mormînt
făcu din Sena-nvolburată
lui Buridan ?... Dar unde sînt
zăpezile de altădată ?
Și Doamna Blanche – un crin deschis,
neîntrecută-n caldu-i cînt,
Lungana Berthe, Bietris, Allys,
sau Harembourges în Mayne tronînd ?
Și Jehanne ce-n Rouen s-a frînt
pe-un rug în flăcări ? Prea Curată,
unde-s acum ?... Dar unde sînt
zăpezile de altădată ?
ÎNCHINARE:
Pe unde-s, Doamne, și de cînd,
nu căuta ! Cheia-i păstrată
în versul meu : ...Dar unde sînt
zăpezile de altădată ?
Traducere de Neculai Chirica
(Operele complecte ale magistrului François
Villon tălmăcite, prezentate și adnotate,
Ed. Minerva, Buc., 1983, col. "Bibl. pt. toți") |
|