Franēois Villon
.

  Informaţii despre alcătuirea secţiunii / paginii.  

EPITAF ĪN CHIP DE BALADĂ
pe care Villon īl făcu pentru el
şi soţii săi, aşteptīndu-se a fi
spīnzurat īmpreună cu dīnşii

Fraţi muritori, ce după noi viaţi,
Cu inima de piatră nu ne fiţi,
Căci dacă de noi, bieţii, vă-nduraţi,
De Domnu-n mila lui veţi fi primiţi.

Ne şi vedeţi, cinci-şase, aci suiţi;
Iar trupul cel ţinut īn lăcomie
A fost mīncat fīşie cu fīşie;
Noi oasele cenuşă şi noroi,
Dar să nu rīdă nimeni de urgie,
Ci vă rugaţi la Domnul pentru noi!
 

Că v-am chemat să nu vă supăraţi,
O fraţilor, cu toate că pieriţi
Īn direptate-am fost: necumpătaţi
Sīnt mulţi pe lumea asta, precum ştiţi.

Rugaţi-vă cu sufletul smeriţi,
De fiul sfintei Vergure Marie,

Ca mila lui să ne-o păstreze vie,
Ferindu-ne de fulgerul de-apoi;

Iar sufletul īn pacea lui să vie:
Rugaţi-vă la Domnul pentru noi!

De ploaie sīntem umezi şi spălaţi,
De soare sīntem arşi şi īnnegriţi,
De corbi, ereţi°, ni-s ochii adīncaţi,
Iar perii de pe faţă, jumuliţi.
Nicicīnd, nicicum, nu sīntem liniştiţi;
Īncolo-ncoa, cum vīntul care-adie

Ne poartă-ntr-una, cum īi place sie
Ciupiţi ca degetarele, stăm goi.
Nu fiţi dintru a noastră seminţie,
Ci vă rugaţi la Domnul pentru noi!

ĪNCHINARE:

Isuse, ce ţii toate-n stāpīnie,
Fereşte-ne de-a iadului mīnie:
Să nu-i plătim nimic după nevoi.
Nu rīdeţi, oameni, fiţi de omenie,
Şi vă rugaţi la Domnul pentru noi!
 

Traducere de Dan Botta
(Balade şi alte poeme,
prezentare de Tudor Arghezi,
ESPLA, Buc., 1956)

EPITAFUL ĪN CHIP DE BALADĂ.
ce-au făcut Villon pentru sine
şi soţii săi, adăstīnd a fi spīnzurat
cu ei dimpreună

Fraţi oameni, ce trăiţi şi după noi:
Protivnici nu ne staţi, pietrite inemi,

Căci milă-avīnd de noi sărmanii,-apoi
Şi Domnul n-o uita din voi pre nimeni.
Vedeţi īn furci, cinci, şase, cum ne ţinem.
Dar carnea ce-mbuibatu-s-au hulpavă
De mult e putregai şi prav şi pleavă...
Ni-s pulberi osemintele şi zgure.
Nu rīdeţi de osīnda-ne grozavă,
Ci īl rugaţi pre Domnul să se-ndure!
 
Şi fraţi de vă chemăm, din voi, nicicine
Să nu hulească apriga-ne moarte
Prin drept judeţ. Vezi, nu ştiu toţi prea bine
Cu-nţelepciune-n viaţă să se poarte.

Rugaţi-L pentru sufletele moarte
Pre Fiul Preacuratei Maici Fecioare,

Blīnd harul peste ele să-şi pogoare
Ca fulgerul din Iad să nu-l īndure.
Nu turburaţi a' morţilor soboare
Ci īl rugaţi pre Domnul să se-ndure!

Lăutu-ne-a cu apele ei ploaia
Şi soarele ne-au ars uscatul leş,
Ne-au scos din găuri ochii, corbul, gaia,
Şi capul, smult de păr, rămase pleş.
Nicicīnd nu stăm, cu vīntul megieşi
°,
Cīnd ici, cīnd colo, cum se schimbă vīntul.
Biet trupul nostru, veşnic legănīndu-l,

Ciupit ca degetarii, de ţărci° sure.
Soţi, nouă, nu ne fiţi, ferească Sfīntul!
Ci īl rugaţi pre Domnul să se-ndure!

ĪNCHINARE:

Isuse Doamne, Domn şi-acestor locuri,
Ne mīntuie de-a' Iadurilor focuri,

Pre ele, nimeni nu-i din noi, să jure.
Nu ne zvīrliţi voi, semeni, cu batjocuri,
Ci īl rugaţi pre Domnul să se-ndure!

Traducere de Romulus Vulpescu
(Opurile magistrului Fr.
Villon adică Diata Mare şi Lăsata Adaosul Jergul şi Baladele,
Ed. Tineretului, Buc., 1958)

EPITAFUL ĪN CHIP DE BALADĂ.
făcut de Villon pentru el şi pentru soţii săi, aşteptīndu-se a fi
spīnzuraţi laolaltă

Frăţīnilor ce rămīneţi īn viaţă
nu ne purtaţi īn inimi vrăjmăşie,

că dacă mila voastră ne răsfaţă
şi Dumnezeu mai bun o să vă fie.
Priviţi cum stăm cinci-şase īn frīnghie :
ni-i carnea, ce-o-mbuibarăm altădată,
de multă vreme hoit, de viermi mīncată,
iar oasele-s cenuşă-n fiecare.
Nu rīdeţi de osīnda-nfricoşată
ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare.
 
De-i ruga, fraţilor, prea īndrăzneaţă,
nu vă scīrbiţi de noi, deşi se ştie
c-am fost ucişi pe drept. Nu toţi īnvaţă
cărarea-nţelepciunii cum s-o ţie.
Rugaţi-l, dar, cu inimă smerie
pe Fiul din Fecioara Preacurată
ca mila-I să ne fie pururi dată
ferindu-ne de-a iadului vīltoare..
Nu ne smintiţi din tihna-n fine-aflată,
ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare.
 

Scăldatu-ne-am cu ploaie şi cu ceaţă,
uscatu-ne-am cu-a soarelui vipie;
şi ţărci şi corbi ne-au ciugulit de faţă,
ne-au smuls sprinceana, părul din bărbie.
S-a dus hodina noastră pe vecie
şi vīntul, după cum o fi să bată
ne-o da de colo-colo cīteodată,
ciupiţi de păsări ca de-un ac ce doare.
Nu fiţi din tagma noastră niciodată
ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare.
 
ĪNCHINARE :

Isus, stăpīnul lumii, domn şi tată,
păzeşte-ne de iad, că-ntreaga ceată
nu-l vrea şi nici nu i-a rămas datoare.
Nu ne huliţi, o, semeni, niciodată
ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare.

Traducere de Neculai Chirica
(Operele complecte ale magistrului Fr.
Villon tălmăcite, prezentate şi adnotate,
Ed. Minerva, Buc., 1983, col. "Bibl. pt. toţi")