...După
opinia mea, naţionalismul serios conceput nu este, hic et nunc,
doar absolut onorabil, ci şi necesar. Īntr-o lume care suportă, cu
mai mari sau mai mici convulsii, consecinţele – nu īntotdeauna
fermecătoare – ale globalizării, naţionalismul aduce inexorabila
contrapondere. Naţionalismul este factorul de echilibru dialectic
al mondializării3.
Aşa cum īntr-o societate democratică, puterea e de
neconceput fără opoziţie, īn mod simetric, īn lume, teza
globalizării impune antiteza naţionalistă. Īn faţa
valului de omogenizare, naţionalismul nu face decīt să proclame
dreptul fundamental la diferenţă specifică4.
Cu cīt se vor spiritualiza mai mult graniţele, cu atīt naţiunile
vor resimţi nevoia de a se defini mai
pronunţat...5 |
George PRUTEANU |
Mon opinion est que le nationalisme bien conçu, hic et nunc,
n’est pas seulement tout à fait honorable, mais bien nécessaire.
Dans un monde qui supporte, avec des convulsions plus ou moins
visibles, les conséquences – pas toujours charmantes – de la
globalisation, le nationalisme apporte le contrepoids inexorable.
Il n’est que le facteur d’equilibre dialectique de la
mondialisation. Si, dans une société démocratique, le pouvoir est inconcevable sans l’opposition,
de même, sur notre planète, la thèse de la globalisation impose
l’antithèse nationaliste. Devant la vague de
l’homogénéisation, le nationalisme ne fait que proclamer le droit
fondamental à la différence spécifique. Plus les frontières vont
se „spiritualiser”, plus les nations ressentiront le besoin de se
définir d’une manière plus prononceé… |
In my vision, the seriously defined nationalism is not, hic et nunc, just honoring, but also necessary. In a world that supports, with minor or major convulsions, the consequences - not always delightful – of globalization, nationalism brings the necessary counterweight. Nationalism is the dialectic balance factor of globalization. Just as in a democratic society, power is not conceived without opposition, symmetrically in the world, the thesis of globalization needs the antithesis of nationalism. In the front of the wave of homogenization, the nationalism is only proclaiming the fundamental right to specific differentiation. The more the boundaries will become “spiritual”, the more the nations will feel the need to define themselves more clearly. We must
offer, from the beginning, a ”severe” definition of the main term that it is dealing with: ”nationalism”. My firm belief is that there is nothing a priori, nothing derogatory / harmful / blameworthy in the concept of
“nationalism”. As in the case of other essential concepts of the political doctrines (liberalism, socialism) by inadequate “loading”, the glide towards negative can occur. Just as liberalism (propeller of the capitalistic
society) can become “wild-liberalism”, or just as socialism (dominant in many of the most civilised parts of Europe) can become “national-socialism” (the Nazi doctrine) or “multilateral developed socialism”
(national-communism), specific to Ceausescu’s doctrine, so viciously manipulated, nationalism, can take grotesque and indecent aspects. In a recent work (Political Doctrines – Universal Concepts
and Romanian Realities, 1998) published under the aegis of some institutions and personalities that can not be suspected of populism or nationalism (Soros Foundation, The Foundation for the Development of the Civic
Society) Alina Mungiu-Pippidi says unequivocally: “an element we can eliminate from the beginning is the attempt to define nationalism in such a manner that this would be a «positive» or «negative» phenomenon. The
discussion about the «good» or «bad» nationalism must be reduced to the more modest discussion, about the «adequate» or «inadequate» nationalism (…). Nationalism is neither good nor bad, just as any inevitable phenomenon
(…). The democratic nationalism, in any case doesn’t have its roots in any totalitarian or chauvinistic origin” (pp. 112, 113, 117). |
----------------------------------------------------------
1) Problema evreiască,
Timpul (VI),17 decembrie 1881; apud: M. Eminescu, Scrieri politice,
ed. a III-a, comentate de D. Murăraşu, Ed. Scrisul Romānesc, Craiova, 1937, p.
384.
▲
2)
Depoziţia martorului Iuliu Maniu, īn Ion Cristoiu, Adevăruri
īngropate sub decenii de clişee propagandistice, Historia (Revistă de
istorie), anul 2, nr. 24, octombruie 2003, p. 18.
▲
3)
„Este din ce īn ce mai acceptată ideea că autoritatea statului naţional a fost
programatic (s.a.) slăbită de forţele globalizării. (…) Īn vreme ce elitele
mondialiste pregătesc «marea convergenţă», tinerii occidentali trăiesc procesul
lung şi dificil de maturizare a CONşTIINţEI
ANTI-GLOBALISTE (s.a.). Protestele de la Seattle, Washington, Genova sunt doar īnceputul.
Prima generaţie planetară (s.a.) a īnceput deja lupta īmpotriva GĪNDIRII UNICE
(s.a.) impuse lumii de aceşti «sovietici» eficienţi şi devitalizaţi care ne
oferă bogăţie fără bani, diferenţe fără alteritate, spiritualitate fără spirit
(…). Europeanului de rīnd i s-a cam acrit de elitele «trans» care īncearcă să-i
tot bage pe gīt «noua identitate europeană bazată pe drepturile omului», īn timp
ce «vechea», fondată pe valorile şi tradiţiile civilizaţiei iudeo-creştine, īi
este suprimată de comisarii globalismului multiculturalist. Īn igienizata Nouă
Ordine Mondială, singurele drepturi de care se poate īncă bucura īn mod suveran
sunt «drepturile omului». Mă īntreb cu naivitate: ce valoare au «drepturile
omului», cīnd nu mai ai dreptul la o istorie concretă, la o tradiţie anumită, la
propria ta identitate? (s.gp)” [Ovidiu Hurduzeu,
Utopia mileniului trei: Noua Ordine Mondială, īn Sclavii fericiţi (Lumea
văzută din Silicon Valley), Ed. Fundaţiei Culturale Romāne, Buc., 2002, pp.
129, 130].
▲
4)
Iată doar un exemplu, relatat de un publicist total lipsit de simpatii
naţionaliste: "Acum cīţiva ani,
italienii au sărit ca arşi cīnd Comisia de la Bruxelles a hotărīt că īn
localurile publice trebuie să fie folosite doar maşini de gătit cu gaze sau
electrice: īn Italia, oricine ştie că adevărata pizza se face la „forno a legna”
(=cuptor cu lemne), aşa īncīt aplicarea recomandării Comisiei ar fi īnsemnat nu
numai īnchiderea celor mai bune pizzerii, dar şi o serioasă lovitură dată
specificului cultural, identităţii, mīndriei naţionale chiar (s.gp). (…) şi
exemplele pot continua, căci fiecare ţară s-a luptat să obţină tot felul de
excepţii şi derogări, (…) negociindu-şi ferm «specificul»" (Mircea
Vasilescu, ţuica eurosceptică, Dilema, an XI, nr. 555, 21 nov.
2003). Īn acest context, aş mai īntreba doar: unde e braga din
Constanţa?...
▲
5) Am susţinut o comunicare structurată pe aceste idei la Congresul
Internaţional pe teme Mass-media (International
Congress of Mass-Media),
Oradea, 11-14 octombrie 2001. Un rezumat al lucrărilor poate fi găsit la:
http://www.uoradea.ro/topic/64/International$Congress$of$Mass$-$Media:$11$-$14$October,$2001.html.
( Dacć
linkul nu funcžioneazć, gćsiži pagina
aici )
▲
6) V. şi Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie - Eseu despre patriotism
şi naţionalism, trad. Mona Antohi, Ed.
Humanitas, Buc., 2002, pp. 200, 209▲
Textul urmează a mai fi dezvoltat. |