Prin ziduri īnnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas īngīnă cuvintele de miere,
Īnchise īn tartajul străvechii evanghelii.
*
C-un muc īn mīni moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul īl īnvaţă,
Că moartea e īn luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
*
O muzică adīncă şi plină de blīndeţe
Pătrunde tīnguioasă puternicile bolţi:
"Pieirea, Doamne sfinte, căzu īn orice colţ,
Īnveninīnd pre īnsuşi izvorul de vieţe,
*
Nimica īnainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic īţi cere o rază mīngīioasă,
Īn pīlcuri sunătoare de plīnsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".
*
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul īntuneric se sperie de şoapte...
Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte...
Deodată-n negre ziduri lumina da năvală.
*
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormīnt răsare Cristos īnvingător,
Iar inimile toate s-unesc īn armonie:
*
"Cīntări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie unuia,
Primindu-l cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă neamuri,
Cīntīnd Aleluia!
*
Cristos au īnviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcīnd-o,
Lumina ducīnd-o
Celor din morminte!"
|
