Charles Baudelaire

PISICILE
 

Clicaţi-mă!

LES CHATS

Amanţii pătimaşi şi cărturarii sobri

Îndrăgostesc asemeni, la vîrsta de mijloc,

Pisicile robuste, căminului mîndrie,

Urînd ca ei răceala, ca ei zăcînd în loc.

Prietene-ale şti’nţei şi ale voluptăţii,

Se ascund în întuneric şi în tăceri rămîn;

Ereb le-ar crede, poate, funebri soli ai morţii,

De şi-ar pleca orgoliul, îngăduind stăpîn,

  Cînd zac, li se confundă princiarele-atitudini

Cu sfincşii ce veghează-n afund de solitudini,

Părînd că dorm într-una un vis fără sfîrşit;

În şoldul viu – scînteie; iar ochiul lor e plin de

Sclipiri de aur care, ca un nisip vrăjit,

Nedesluşit şi mistic, pupila le-o aprinde.

                        Traducere de George Pruteanu

Les amoureux fervents et les savants austeres
Aiment également, dans leur mure saison,

Les chats puissants et doux, orgueil de la maison,

Qui comme eux sont frileux et comme eux sédentaires.

Amis de la science et de la volupté,

Ils cherchent le silence et l’horreur des ténebres;

L’Erebe les eut pris pour ses corsiers funebres

S’ils pouvaient au servage incliner leur fierté.

Ils prennent en songeant les nobles attitudes

Des grands sfinx allongés au fond des solitudes,

Qui semblent s’endormir dans un reve sans fin;

Leur reins féconds sont pleins d’étincelles magiques,

Et des parcelles d’or, ainsi qu’un sable fin,

Etoilent vaguement leurs prunelles mystiques.