|
Trăim o
bună parte din viaţă printre morţi.
Citim īn
cărţi
poeme de-o mie de ani spuse
Şi muzici ascultăm, demult compuse,
Şi-n vis vorbim cu vechi prieteni morţi;
E-o lume, de neant īnconjurată,
Care prin moarte-şi capătă durată
Şi fiinţează-n noi prin nefiinţă...
- Şi ne-nşelăm cu strania credinţă
Că ispăşim cu mari păreri de rău
Greşelile de-odinioară,
Care pe alţii
i-au făcut să-i doară,
Cīnd nu gīndeam ce-i bine şi ce-i rău
Şi cīnd cu nepăsare şi-n neştire
Trăiam īn nemiloasă devenire...
Dar nimeni n-ar putea să mai īnvie
Ce-a fost stricat, jignit pe veşnicie...
Şi doar numai părerea
de rău mereu e vie.
Romānia literară,
1969? |
