|
|
|
|
|
|
| La
Timişoara s-au lansat Pīrdalnice demersuri Spre-a fi, fără de rest, translat Caragiiale-n versuri1. Umorul se arată, Iar logofilul° se dă-n stamb Aici ca niciodată. Cu-o vervă d-a de zile mari, (Pot ca să zic: di granda), El scoate-efecte foarte tari Ca scamatorul banda. Şi mlădiind scrisoarea2, Mi te aduce de nu poci Nici să-ţi mai tragi suflarea. Prin vers, prin ritm, prin ton, prin voci, Prin rime-mbīrligate, El face zeci de sinecdoci De caragialitate3. Ne-amuză crudul său talent Şi hazul său ne pişcă: Chiar şi nimica mişcă! Prin scrisul romānesc de-oricīnd El se preumblă amplu Şi gīndului īi dă alt gīnd; Iată, de-un par-egzamplu, Dintr-o poemă voi cita Şi voi alege flancu Unde Hyperion sună ca Vorbit de Nenea Iancu: "-Da! sunt nebun, fireşte că-s Din vina dumitale; Treci peste mine fără păs, Eu nu-ţi mai stau īn cale. (...) Dar n-aş mai bea clondirul Amărăciunii pīnla fund...! Chiriace, na-ţi mondirul!" E Cărtărescul levantin Aici, fără vreo disim ulare,-n scrisul nu doar fin, Ci intertextualissim. Vedeţi cum "cătălinul" grai Se ploieştenizează, Scoţīnd din I.L. şi Mihai O terţă ipostază Īn care Văcăreştii şi Urmuz, Caion cel jalnic, Şi veselul Alecsandri Se contopesc şăgalnic: |
Jur pe statśa de la Ploieşti a Libertăţii, că voi victorie, că, mizerabile, ai să plăteşti! Asta mi-e crucea, ăsta e mersul ceasului soartei: da, voi scandal cum nu mai fuse īn «Universul», eu, neică Nae,-s gata de bal! O cremenală-s! D-aia, īn bere şi vin, să stīmpăr, voi, focul meu, căci nu e pe lume altă durere, decīt durerea ce simţesc eu". Sau: "Candian! O, Candian! Strigă el acum un an -Nu mai trage de Cīşlegi, Iată şi o ţīră Unde Foarţă vīră Şotii cu toptanu: "Cīnd apare Mişu de la itidenţă e ca luminişu-n codri de esenţă Miţo? -Fir-ar ale dracului de bucle! Strig-o dumneatale pe Mariţa! Unde-mi umblă, dobitoaca?! (De din văi răspunde clopotul şi toaca Schitului Sinaia.) Dulce-i povīrnişu vieţii, vorba aia, dacă-l urci cu Mişu; ah, ce mai figură şi locotenentu! că te-aude nentu!" Ingambamentul° merge pīn ă-n pīnza cea mai pură, Căci autorul e stăpīn Deplin pe procedură: El taie versul unde nu Te-aştepţi, şi totul curge. Romāna e tratată cu Elanuri demiurge. E doxă-n asta, witz° şi Spiel° De comedie nudă, Ce injectează-n orice-i stil Metamorfoza ludă. Vocabularu-i un delici, Cuvintele-s ca coca: Se-ndoaie buf, se rup cu "plici!", Se deghizează īn Mitici, Şi uite-aşa se naşte-aici, Burlescă, belepoca. |
|
GLOSAR |
|
| banda =
panglica ingambament = enjambement ludă = ludă (cf. Huizinga) levantin = cel din Levantul pură = cava szică albă |
scrisoarea
= v. nota a doua Spiel = şpil = joc şotii =se acceptă survolul teritoriului gideian cu gīndul witz = duh, spirit, poantă 1,2,3 = cifre trimiţătoare la subsol |
1) Şerban Foarţă, Caragialeta,
īntr-o colecţie īngrijită de Adrian Bodnaru şi Dan Ursachi, Ed. Brumar, Timişoara,
1998, 72 p.
2)
Recte: scriitura (v. şi Glosarul)
3)
Această strofă trebuie considerată refren şi concluzie.
|
|
