ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ PRIVIND SCRISUL LUI RADU COSAŞU

            Expunere de motive: Întrucît R.C. este un autor care face perfect legătura între stră-stră-vechiul (Gheorghiu-Dej), stră-vechiul (Nea Nicu), vechiul (Iliescu) şi noul (Constantinescu) regim; întrucît e unul din cei mai buni prozatori de azi; şi din alte motive incluse mai jos - se emite această Ordonanţă literară.

            Art.1 Se constată caracterul reflexiv-moralist, ingenuu şi ludic al acestor texte¹, care: eseuri nu sunt, pamflete nu sunt, tablete nu, cronici nu, poeme în proză nu, foiletoane nu - dar sunt cîte un pic din fiecare şi ceva pe deasupra.

            Art.2 Se ia notă de apolitismul (adică nepartizanismul) lor militant şi angajat. Se bagă de seamă neutralitatea ostentativă, al dracului de lucidă şi acidă care sancţionează:
        a) fanfaronada; gargara; bla-bla-ul; moftul român sau internaţional;
        b) nepotriveala: spusei cu fapta; a faptei cu realitatea; a realităţii cu noima;
        c) tîmpenia politică-socială-economică, în special mass-mediatică;
        d) dar mai ales vorba proastă, conf. Anexei 1.

            Art.3 Prevederile art. 2 se aplică deopotrivă cetăţenilor aflaţi fie la Putere, fie în Opoziţie, fie - în cazuri speciale - cu fondul sedentar în ambele luntri.

            Art.4 Se va observa, coroborat cu art. 2, că viziunea politică a autorului este bine exprimată în evocarea afirmaţiei lui Castoriadis (v. Anexa 2), deşi autorul practică, încă din stră-vechiul regim, inocente jocuri de noroc în medii matur liberale.

            Art.5 Se va acorda o deosebită atenţie temei de miez a autorului, care este aceea a LIMBAJULUI. Radu Cosaşu este un om cu picioarele pe pămînt, dar cu capul veşnic în ziare (cf. Anexa 3). Relaţia sa, altminteri pătimaşă, cu realitatea e mijlocită de gazetă, difuzor şi tub catodic.

            Art.6 Dar chiar şi tubul catodic îi livrează autorului NU imagini, ci tot cuvinte. Pentru Radu Cosaşu, la început, la mijloc şi la sfîrşit este Cuvîntul. De aceea l-a gustat (chiar dacă nu fără rezerve) şi comentat pe Gaiţă, cu întrebările lui de genul De cînd n-aţi mai cumpărat de la complexul lui Oedip? Cum aţi face depilarea în Parlament? De aceea admiră cuvintele încrucişate (v.p.54), dar cele cu definiţii de tip Arghezi ("fată-n casă sub drapel: ORDONANŢĂ") sau M.Bornemisa ("singurul oraş în care te simţi ca acasă: oraşul grecesc KALAMATA"), nu cele tembele din industria de integrame. De aceea îi place scrabble (v.p.111). De aceea e mort după calambur şi-l sloboade irepresibil, după cum reiese din Anexa 4; are chiar o mini-Weltanschauung° bazată pe el: "Limba, cu libertăţile ei de literă şi de sens, ne conduce şi ne joacă, de capul ei..." - p.38. De aceea inventează vocabule deştepte, cum ar fi acelea mai vechi ca ficţionari, urolog (specialist în ură), rîsofil, sau mai noi, ca sinistroză, melancolog, insisificare² u.s.w.° De aceea socoate că jocul combinatoriu al cuvintelor şi al vorbuliţelor, ba chiar şi al semnelor auxiliare, face parte din esenţa noastră naţională ("românul are instinctul şi sentimentul ghilimelelor în tot ce scrie şi simte, în tot ce plînge şi rîde" - p.58, adicătelea ar fi cam brechtian, cam detaşat, cam jămanfişist°). De aceea ascultă cu urechile-n patru reclamele TV şi le purică pînă la silabă şi sutimea de ton (v.p.71). De aceea psihanalizează langajul, cu dantele şi desuuri, al anunţurilor matrimoniale, din care ne deduce feldeinţa mai mult decît dintr-un "Balzac" şi o "Economie politică" laolaltă (v.p.65). De aceea cercetează, cu o ironie adiată de melancolie (sau viceversa), trivialitatea cotidiană şi jurnalieră, într-o lume în care fiecare vrea să aibă c...e, să nu lase pe altul să i se c... în cap, şi în care durutul în c... e la fel de frecvent ca expedierea în matrice (v.p.82); în acest sens, Radu Cosaşu aduce la lumină o vorbă rară, din jargonul balamucurilor, coprolalia (mania de a înjura la tot pasul) - cronică, la noi, unde sunt codri verzi de brad şi vorbe verzi în faţă. De aceea, în fine, ne muştruluieşte să nu vedem "în Conu Leonida «un blînd vodevil», cînd acolo, sincron cu Bouvard şi Pécuchet, e prima şi cea mai atroce insisificare a vocabularului prin informaţia universală" (p.154).

            Art.7 Neutralitatea, de care se face vorbire în art. 2, îl împinge pe autor şi la unele tentative împăciuitorist capro-varziste (v.p.201) sau ameţitor relativizante (un fel de maniheism invers: şi albul şi negrul sunt la fel de bleah, de fleoşc, de fîs), dar în genere nu-i blegeşte defel pornirea polemică, conform Anexei 5.

            Art.8 Este obligatoriu să se ţină seama de umorul dulce al lui R.C. Anexa 6 furnizează setul minim de mostre necesar.

            Art.9 Este la fel de obligatoriu să nu se neglijeze apetenţa cu totul specială a acestui autor pentru intertextualitatea voioasă, mod de a trăi, clipă de clipă, ceas de ceas şi în proporţie de masă, Literatura; trăsătură care decurge întrucîtva din conţinutul art.5 şi art.6. Vezi Anexa 7.

            Art.10  Prezenta Ordonanţă intră acum în vigoare, dar textele anterioare ale maijossemnatului (din Convorbiri literare, SLAST şi Dilema) nu se abrogă.
                                                                               ________
               ANEXA 1. Passim, inclusiv în citatele din Ordonanţă.
                  ANEXA 2. "...Să li se explice acestor populaţii, şocate prin eliberarea de comunism, să nu se uite la Occident ca spre o societate mai bună, mai dreaptă, remitizare a idealului pierdut, ci doar ca spre o orînduire ceva mai eficientă care nu se ocupă cu «grija faţă de om», acordîndu-i însă libertatea de a se ocupa singur de sine, de a-şi decide cît de cît destinul, învinovăţind din ce în ce mai puţin pe alţii" (p.66). Cu ecouri din Belu Silber, autorul crede că trecerea de la socialism la capitalism se va face la noi sub semnul lui Caragiale şi Ceauşescu.
                ANEXA 3. Mostre: "...am achiziţionat Ev.z."- p.47; "-Daţi-mi Le Monde!" - p.99; "...cumpăram L’Humanité, pe Corso" - p.105; "...nu puteam înfuleca în vreun Expres...dacă n-aveam lîngă iahnia mea de 5 lei, Miroir Sprint-ul strecurat într-un Lettres Françaises" - p.105; "...îmi deschid Libération-ul..." - p.109; "...iau cu mine un Nouvel Observateur..." - p.112; "...am plecat să-mi iau bunul meu Libération..." - p.242 ş.a.m.d.
                ANEXA 4. Mostre: "...sarcasmul big-banc-ului" - p.21; "...extrema dreaptă Lăcătuş, liberul arbitru fiind un om îmbrăcat în negru..." - p.28; "...dincolo de etică, echitate şi etichetă..." - p.31; "cutia mea (u)crainiană" - p.103: hm, mai ales că era vorba de... Serbia; "Radule, nu te albala!" - p.206; "complicitatea la humor deosebit de grav" - p.260 ş.a.
                ANEXA 5.  Breban e forfecat cu maziliană drăgălăşenie pentru magnificenţa sa amnezic paternalistă (v.pp.165-168), tonurile din cale-afară de patapieviciene într-o spusă a lui Şt.Aug. Doinaş sunt iute tăvălite prin oţet (v.pp.170,171), apocalipticului Cr.T. Popescu i se sancţionează elegant nostrădămuiala (v.pp.180-182), o scăpare din condei şi o judecată de valoare discutabilă a lui Alex Ştefănescu îşi primesc porţia de papară (v.p.185-187), Ion Cristoiu e amendat pentru populism rigid (p.188), Gh.Grigurcu e apreciat ca "un critic eminent" numai "pînă nu se bagă în politică unde o face fiartă" (v. p.198), iar Roxana Iordache şi Irina Nistor, în ciuda ireproşabilului cavalerism al autorelui, fug şi acum (v.pp cu pricina)!
                ANEXA 6. Pe uşa WC-ului din staţia de metrou Piaţa Unirii scrie, zice R.C.: "Vă f... muma în c... la toţi. Semnat Nicolae Ceauşescu" (p.75). Iată cum arată mapamondul lui R.C., după televizor (spicuiesc, dar cele 3 p. ar trebui citate integral): "Bangladesh-inundaţii; Taivan-bătăi în Parlament; Mongolia-nimic cu anii; Belgia-sesiune NATO; Franţa-alegeri şi modă; Spania-călduri, basci, explozii; Japonia-cutremure, secte, alegeri, gaze; Croaţia- alarme aeriene; Slovenia-nimic, pace; Slovacia-Parlament; Ucraina-Cernobîl; Vietnam-pieţe, biciclete; Thailanda-din cînd în cînd generali; Paraguay-nimic; Bulgaria-mitinguri cu socialişti şi antisocialişti; Rwanda-măcel, schelete, tăcere; Norvegia-dacă e Olimpiadă" -pp.96-98. Dintre partidele pe care le propune R.C. la pp.190, 191, citez doar: "Partidul Caragialean (Ortodox) al Muncii, Partidul Bacovian Democrat şi Disperat, Partidul Blagian al celor din Deal şi Vale". Aş cita, pentru umorul ei intelectual, ideea autorului conform căreia "toate extremismele, la noi, în clipa biruinţei, s-au concentrat imediat pe imobiliar" (p.36), adică toate revoluţiile au fost hămesite după case, dar îmi dau seama că, în fond, e serioasă. Ca şi tezele lui R.C. despre pan-melodramă (p.102).                
            ANEXA 7. Mostre: "Nu credeam să învăţ a trăi vreodată într-un ger lapon..." - p.102; "Jos labele de pe Neil Armstrong... că altfel fac moarte de om şi-l depun acolo, printre tinere ramuri!" - p.136; "introduc creionul în ascuţitoare şi aud materia plîngînd" - p.260 etc.

______________________________
        1) Radu Cosaşu, InSISIFicarea la noi, pe Boteanu, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Buc., 1998, 264 p.
         2) În colab. cu N. Ceauşescu.