George Pruteanu: Cronici literare

Bună ziua, stimaţi telespectatori. Programul nostru continuă cu "Cronica literară de tranziţie". Astăzi, veţi urmări o incursiune în Ochiul de sticlă¹ al lui Bogdan Ghiu. El va fi disecat pentru dumneavoastră, ca în cunoscuta imagine din filmul lui Bu

uel, de necruţătoarea lamă a lui G.P. Să-i dăm legătura. George, eşti în direct!
-Mulţumesc, George! Stimaţi telecititori, după cum încă nu vedeţi, dar veţi vedea pe parcursul acestor trei coloane, ne aflăm cu camera de luat nu numai vederi, ci şi idei, în miezul cărţii lui Bogdan Ghiu. Sper că nu vă-nchipuiţi că ne ocupăm de ea fiindcă autorul e membru al redacţiei, nu e genul nostru să umblăm cu asemenea amabirlîcuri.

Un eseu mai mult decît inteligent despre jurnalele intime: Mircea Mihăieş: Cărţile crude, scos de Ed. Amarcord ! Un comentariu asupra lui nu poate lipsi din această pagină! În curînd!

Îi consacrăm această emisiune deoarece, după cartea pur didactică a lui Ion Bucheru, Fenomenul televiziune - Limbajul imaginii; publicistică; producţie; programare (altminteri, utilă, corectă şi onestă) de la Ed. Fundaţiei "România de mîine" şi după Manualul de jurnalism coordonat de Mihai Coman ori traducerea din Marshall McLuhan, Mass-media sau mediul invizibil, cea de faţă e cel mai serios corp de gînduri, idei şi observaţii asupra a ceea ce s-a întîmplat

Nu peste mult timp: Cutia neagră - Istoria prezentă a României în 1001 minute la microfonul Europei Libere (Ed. Albatros), de Emil Hurezeanu va fi deschisă în faţa dumneavoastră, aici! • Şi tot aici vom răsfoi împreună simpaticul Dicţionar neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română (Ed. Minimum, Tel-Aviv) al lui Al.Mirodan!

pe micile ecrane din România în ultimii 8 ani, dar şi asupra fenomenului de televiziune ca Ding an sich°. N-am scăpat întîmplător sintagma pe nemţeşte. Înclinaţia, vocaţia şi viciul nepedepsit ale lui Bogdan Ghiu sunt să citească, să des-cifreze, să de-codeze jucăuşul flux de electroni din tubul catodic. Ceea ce încearcă el - şi în multe pasaje reuşeşte - este o semiotică şi o semantică a televiziunii. Atent la imagini, el vede cuvinte. Un exemplu. Rog o cameră să transfocheze asupra micului citat de la p.115: "...cloşarzi° ai noului Bucureşti. Aceasta este o categorie («pătură»? - uneori nici atît: foaie de carton) socială nouă..." Şi, dacă tot suntem aici, să panoramăm 3 pagini mai departe, în articolul despre o emisiune cu securişti; un plan detaliu pe citatul de la p.119: "Securitatea nu are faţă. Faţa securiştilor a fost şi rămîne lipsa de chip. Sunt desfiguraţi". Aţi observat, stimaţi telelectori, plăcerea lui Bogdan Ghiu de a simţi cuvîntul-din-imagine, de a-l extrage şi de a-l metamorfoza semnificativ. Dar cel mai bun exemplu cred că e cel de la pagina 296. Băgăm un raff° şi facem şarful pe pasajul care defineşte televiziunea ca pe un mecanism de multiplicat realitatea, de - atenţie! stop cadru! - de speculat realitatea. (Vom continua după un scurt spot publicitar).

În curînd, la această rubrică, o cronică zguduitoare la romanul lui Gabriel Chifu, Maratonul învinşilor (Ed Cartea Românească). Analize pertinente, judecăţi de valoare corecte! Numai la Dilema!

Cu o bună intuiţie, Bogdan Ghiu exhibă caracterul speculativ al televiziunii. Observaţia sa nu e străină nici de implicaţia etimologică, substantivul latinesc (neutru!) speculum însemnînd oglindă, reproducere fidelă, imagine, reflectare. Şi dacă autorul ar fi forat mai adînc, adică dacă ar fi ajuns şi la verbul speculor, -ari, obţinea un blow-up° de toată frumuseţea, întrucît acesta înseamnă a pîndi, a căuta în secret să vadă, a spiona vorbele şi faptele cuiva. Iată-i pe paparazzi in nuce! Bogdan Ghiu însuşi speculează cu iscusinţă, în mai fiecare articol, asupra acestei "industrii de arătat" (p.125), la care priveşte şi de care se lasă străbătut cu multă seriozitate. Zic (şi) "străbătut", întrucît el funcţionează fie în regim, cronicăresc, de oglindă, fie în regim, cugetător şi, uneori, cogibund, de prismă, care descompune cascada de imagini în componentele ei ideatice. Ceea ce face ca însemnările şi reflecţiile lui Bogdan Ghiu despre emisiuni de mult uitate să nu fie caduce este

Jocuri de cuvinte şi vorbe de spirit memorabile, în Reflexii şi reflexe (Ed. Jurnalul literar), de Cornel Regman! Piese care întorc teatrul, psihanaliza, exegeza biblică şi peareologia pe , în volumul Moartea lui Ariel (Ed. Unitext), de Alina Mungiu-Pippidi! Adevărul despre Galileo Galilei şi abjurările sale, în Galileu! O, Galileu! (Ed. Logos), de Gh. Stratan! În curînd, în aceste coloane! Rămîneţi pe Dilema!

neliniştea sa camilpetresciană de a vedea idei. El trece dincolo de imagine şi-i descoperă rădăcinile ideologice, politice, psiho-sociologice şi chiar, în clipele intense, ontologice. Adevăratul şi durabilul fond al cărţii lui Ghiu este dezghiocarea relaţiei dintre omul cu scaun la cap şi paralelipipedul cu iluzii optice. Politicul, desigur, domină multe secvenţe (obsedaţi politic eram sub Ceauşescu, obsedaţi politic am rămas!), dar, om cu bune lecturi europene, autorul transcende şi aici nivelul simplist partizan al strategiilor de cafenea, tinzînd mereu spre concept şi esenţializare.

ouă jurnale gemînd de idei (deschid cartea, cartea geme), ambele la Ed. Albatros: Bagaje pentru paradis, de Valeriu Cristea şi Cap şi pajură de Livius Ciocârlie, vor intra în curînd în obiectivul rubricii Cronica literară de tranziţie! Nu rataţi

Istorie subiectivă a desfăşurărilor de forţe de pe videodromul ultimilor ani, filozofare cînd poetizantă, cînd structuralizantă, cînd moralistă, asupra noimelor intrinseci şi extrinseci ale cailor verzi de pe sticlă, expresie sugestivă a bucuriei de a privi, de a asculta, de a mîngîia şi de a explora cuvîntul şi logosul ascunse în imagine - culegerea de articole a lui Bogdan Ghiu e o lectură antrenantă pentru oricine nu se uită la televizor ca mîţa în calendar.
__________________________
1) Bogdan Ghiu, Ochiul de sticlă - Texte privind televiziunea 1991-1997, Ed. All, Buc., 1997, 528 p.