CEL MAI BUN SISTEM DE VOT

                Sistemul de vot adecvat pentru România, la ora actuală, după opinia mea fermă, este sistemul uninominal pe liste. În ce constă acesta? Partidele alcătuiesc liste de candidați, în care numele sunt trecute în ordine alfabetică:

Partidul X
 

  

Partidul Y

  

Partidul Z

  

 

     Cetățeanul primește toate listele, alege partidul care-l interesează și, pe lista respectivă, aplică ștampila pe un singur nume, cel care i se pare cel mai bun. Dacă dorește, el poate să aplice cîte o ștampilă și pe alte liste.
      Marele avantaj al acestui sistem este acela că, păstrînd rolul decisiv al partidelor într-un sistem democratic, lasă cetățeanului alegerea propriu-zisă a persoanei care îl va reprezenta. Partidul este astfel interesat să găsească oameni cu adevărat atrăgători, pentru că el nu mai poate decide aprioric favoritul / favoriții.
         (  = pătratul unde se pune ștampila) 

  Candidat A
  Candidat B
  Candidat C
  Candidat D
  Candidat E
 etc.

  

  Candidat F
   Candidat G
  Candidat H
   Candidat I
  Candidat  J
 etc.

  

  Candidat K
   Candidat L
  Candidat M
  Candidat N
  Candidat O
 etc.

   ș.a.m.d.

                Sistemul actualmente în vigoare este sistemul proporțional pe liste:

Partidul X

 

Partidul Y

  

Partidul Z

  

 

     Cetățeanul nu  poate alege decît partidul pe care va pune ștampila. Ordinea numelor pe listă este stabilită de partid, și ea este determinantă pentru cine va intra și cine nu, întrucît șanse reale au doar primele locuri (1,2... în funcție de mărimea județului și de simpatia de care se bucură acolo partidul respectiv). Practic, deci, partidul, nu alegătorul hotărăște cine va accede în Parlament.

 1. Candidat D
 2. Candidat A
 3. Candidat C
 4. Candidat E
 5. Candidat B
 etc.

  

 1. Candidat G
 2. Candidat J
 3. Candidat F
 4. Candidat I
 5. Candidat H
 etc.

  

 1. Candidat N
 2. Candidat L
 3. Candidat O
 4. Candidat K
 5. Candidat M
 etc.

   ș.a.m.d.

               Se discută mult și despre sistemul uninominal absolut. Acesta ar fi cel mai nepotrivit, pentru că ar putea candida tot felul de pseudo-vedete din te-miri-ce domenii, tot soiul de miliardari ai "tranziției" și ar ieși un Parlament mai pestriț ca o fustă țigănească și foarte ineficace din cauza acestui caracter eteroclit. Al doilea defect capital este acela că ar rezulta un Parlament care nu ar reflecta deloc proporția opțiunilor politice reale ale populației1. Al treilea defect este cheltuiala datorată numărului enorm de circumscripții.

Circumscripția X

  Candidat D
   Candidat G
   Candidat F
   Candidat A
   Candidat E
  Candidat C
  Candidat B
 etc.
 

 


 

 


 

 ș.a.m.d.

     Cetățeanul dintr-o circumscripție are la dispoziție o singură listă cu un număr mare de candidați. El trebuie să pună ștampila pe un singur nume și numai primul clasat intră în Parlament. Toate voturile acordate celorlalți sunt pierdute - altfel spus: toți cei care au votat alt candidat afară de cîștigător nu au reprezentant în Parlament. De exemplu, dacă, în Circumscripția X, Candidatul E are 29% din voturi, Candidatul D - 25%, Candidatul A - 14% etc., 71% din alegători au votat degeaba, ei nu trimit pe nimeni în Parlament.

George PRUTEANU         

______________________________
          1) Să ne imaginăm următoarea situație, perfect plauzibilă: în toate cele n circumscripții, Partidul X are 35% simpatizanți, Partidul Y: 33%, Partidul Z: 20%, Partidul M: 7%. Parlamentul va fi compus din reprezentanți (declarați sau "acoperiți") ai unui singur partid! Partide care au 33%, 20% etc. nu vor figura în Parlament. 65% din populație nu-și va vedea ilustrată opțiunea în forul legislativ. Sistemul e bun pentru țările unde sunt doar două partide sau pentru alegerile la primării. ▲