|
Cotidianul
Saptamana 2 - 8 februarie
2004
2 februarie
3 februarie
4 februarie
5 februarie
6 februarie
7 februarie
Accente
„Ma intereseaza banu/
Nu parerea lui Pruteanu...“
M-am amuzat uneori copios,
uitandu-ma la emisiunea lui Radu Moraru, cunoscuta sub titulatura mafiota,
„Nasu“, intrucat moderatorul mi s-a parut, de multe ori, destul de
inteligent si suficient de ironic pentru a starni curiozitatea minima.
Marti seara, 3 februarie, am avut surpriza sa-l compatimesc pe dl George
Pruteanu in incercarea sa eroica de a se lupta cu subcultura desantata a
producatorilor/sustinatorilor genului trivial al manelelor. Evident, se
intelege de la sine ca nu sunt un adversar al formelor muzicale minoritare
si sunt de acord ca, in alte spatii, tiganii au putut intra in atentia
elitelor, prin folclorul lor specific. Mi se pare si mie, ca si domnului
Pruteanu, ca maneaua reprezinta o degradare a cantecului de mahala intr-o
specie insalubra, primitiva, deformand ideea de muzica si agresand
sensibilitatea receptiva. Nu se poate imagina ceva mai stupid si mai
animalic decat acea lalaiala interminabila a unor voci transpirate lubric
de obsesia sexualitatii, reiterata vulgar, pe o melodie incerta, intr-un
decor coregrafic purulent in care dansul din buric devine atractia suprema,
ca o invitatie obscena la deflagratie orgasmica.
Mi-am dat seama, de la inceput, ca George Pruteanu se va afla intr-o
dificultate catastrofala de comunicare cu ceilati doi „invitati“ ai
seratei (Adrian Copilu Minune si Guta Nicolae), din cauza
incompatibilitatii de formatie/educatie. Este imposibil sa comunici cu
cineva care vorbeste agramat si nu are nici cele mai vagi urme despre ceea
ce inseamna constiinta artistica sau etica profesionala. La tentativele
disperate ale lui George Pruteanu de a indrepta discutia catre o directie
cat de cat plauzibila. Raspunsul celor doi „preopinenti“ a fost cu totul
negativ, indicand incapacitatea biologica a acestora de a intelege
rosturile „intiatice“ ale muzicii si ale dansului. Evident ca, asa cum s-a
exprimat George Pruteanu, aici e vorba de „mucegaiuri“ si de excrescente
vulgare, adica de acele produse fetide ce se isca spontan, din motive
sociale grave, si prolifereaza aberant atunci cand mass-media nu se
implica corespunzator. Este, oricum, imposibil de acceptat faptul ca pe
canalele noastre televizive se inghesuie tot mai insistent o cloaca
pestilentiala de fonfi, gusati si handicapati (aceste calificative nu se
refera aspectul fizic) ce polueaza agresiv normele convietuirii cotidiene.
Ceea ce ar fi trebuit sa se restranga la spatiile izolate de petrecere (nunti,
botezuri, chiolhanuri de familie etc) se extinde alarmant, din cauza unei
„democratii“ („democratia prostitutiei“) ce nu face altceva decat sa ne
scufunde in marasmul criminalitatii si subculturii. Este incalificabil
publicului, ca un model etic, rudimentaritatea „copilului minune“ care se
lauda, in auzul si vazul tuturor, ca, pentru cativa dolari nu se sfieste
sa-si etaleze repertoriul cel mai trivial cu putinta, sfidandu-ne pe toti
cu crezul sau invincibil: „Ma intereseaza banu/ Nu parerea lui Pruteanu…“.
Dincolo de obscenitatea publica a unui asemenea
spectacol degradant, am fost extrem de surprins de atitudinea libidinoasa
a moderatorului emisiunii care incerca, prin tot felul de fente
smecheresti (caci smecheria este „calitatea“ maxima a dlui Radu Moraru),
sa-l „convinga“ pe intelectualul George Pruteanu de valoarea artistica a
produselor maneliste. Sa speram ca aceasta epoca a defularilor si
remanentelor patologice, la toate nivelele, va fi depasita cat mai repede
si nu vom ramane marcati iremediabil de sechelele ei dezastruoase pentru
omologarea noastra ca cetateni ai Europei.
Marin Mincu
- back -
|
