|
Atīt de fragedă,
te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Ŗi ca un īnger dintre oameni
Īn calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Ŗi de la creştet pīn-īn poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din īncreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura īn loc –
S-atīrnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blīndă din poveşti,
Nu mai zīmbi! A ta zīmbire
Mi-arată cīt de dulce eşti,
Cīt poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
Te duci, ş-am īnţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină,
Ŗi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzīndu-mi dreapta īn
deşert.
Ŗ-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtīnd coroană –
Unde te duci? Cīnd o să vii?
1 sept. 1879
Reprodus din: M. Eminescu, Opere, ed.
īngrijită şi prefaţată de Perpessicius, vol. I, EPL, Buc., 1964 |
So delicate, so pure you are
As April's snow-white cherry bloom;
An angel come to earth, a ster
That does within my chamber loom.
The silken carpet at your thread
Whispers softly and you seem,
From tiny foot to high poised head,
To float as lightly as a dream.
Amidst your mantle's hanging folds
Your hands like burning marble glow.
Your magic all my spirit holds,
Your eyes that brim both joy and woe.
Your beauty like a dream beguiles,
Fair as a bride's in legends old;
Smile not, dear heart, because your smiles
Are beauty in your face retold.
How surely neath the cloak of night
Could you destroy me with your charms,
A burning word of love's delight,
A single clasp of your cold arms.
And now a veil of meditation
Creeps, and clouds your eyes' deep fire;
The shadow of renunciation,
The shade of sweet, unquenched desire.
You go, I understand too well
To try to keep you by my side;
For me forever lost, farewell,
O strange and lovely legend's bride !
To gaze on you itself was wrong,
How can I ever make amends,
Save by lamenting all life long
The happiness that this day ends.
As Mary's icon now you glow
With holy light that cannot wane
Wearing a halo on your brow.
O come to me, come back again !
Translated by Corneliu M. Popescu
Reprodus din: M. Eminescu, Poems,
Ed. Eminescu, Buc., 1978 |
Tu es si frêle que tu ressembles
A la fleur blanche du cerisier
Ange ressortant parmi les hommes
Sur mon chemin tu apparais.
A peine le tapis tu frôles
La soie résonne sous tes pas
Et de la tête aux pieds, légère,
Pareille au rêve qui flotte, tu vas.
Des draperies de ta robe longue
Telle que le marbre tu surgis -
Mon âme s'accroche aux yeux humides
De larmes et de bonheur remplis.
Ô, songe des amours heureuses,
Toi, mariée d'un conte de fées
Ne souris plus, car ton sourire
Me montre combien douce tu es,
Combien tu peux d'une nuit de charmes
Mes yeux assombrir à jamais
Et de ta bouche aux chauds murmures
Et de l'etreinte de tes bras frais.
Soudainement une idée passe
Un voile sur ton regard brûlant
C'est l'ombre des désirs si tendres
C'est bien le noir renoncement.
Tu pars et je t'ai bien comprise,
Perdue pour toute 1'éternité
Tes pas je ne veux pas les suivre,
Toi, de mon coeur la mariée!
Que je t'aie vue, c'est bien ma faute
De moi toujours non pardonnée
Pour expier mon rêve lumière
En vain la main droite je tendrai.
Je te verrai comme une icône
De la très pure vierge Marie
Portant sur ton front la couronne
Quand viens-tu? Où es-tu partie?
Traduit
par Veturia Drăgănescu-Vericeanu
Reprodus din: M. Eminescu, Poésies,
Ed. Minerva, Buc., 1974
|
