VOTUL NEGATIV LA "CONSTITUŢIE"
(interviu, Academia Caţavencu)

Pruteanu a votat împotriva modificărilor la Constituţie.
1. V-a prostit viaţa de parlamentar?

            -M-o fi prostit, tot ce se poate, nu mai mult decît prosteşte munca de redactor la Caţavencu, dar nu într-atît încît să admit să mi se vorbească grosolan, aşa cum e tonul primei dv. întrebări, pe care vă informez că nu-l accept. Vă sfătuiesc să reflectaţi la diferenţele colosale dintre umor şi mîrlănie, dintre incisivitate şi impoliteţe.

            Dînd, totuşi, la o parte murdăria de pe întrebare, v-aş comunica următoarele: faţă de Shakespeare, Einstein sau Eminescu, sunt nu nătîng, ci un imbecil categoric, un tembel total. Faţă de dv., însă, dacă nu puteţi mai mult decît arată aceste întrebări, sunt Shakespeare, Einstein şi Eminescu laolaltă.

2. Credeţi că sunteţi patriot dacă votaţi împotriva modificărilor din Constituţie? De ce?

            -Hodoronc-tronc, patriotismul! Care patriotism?! Umblaţi, în mod nesăbuit, la vorbe mari. Nu e-„n chestie” patriotismul. Am votat împotriva actualei forme a propunerilor de modificare a Constituţiei pentru că sunt acolo măcar trei puncte cu care gîndirea mea nu e de acord, iar cu unul dintre ele, primul, pot să adaug: nici în ruptul capului! Iată despre ce e vorba:
            A) Votez doar o constituţie care să prevadă că limba oficială a statului, româna, este efectiv „inamovibilă”, adică în orice împrejurare, la munte sau la mare, la Craiova sau la Odorheiul Secuiesc, ea poate fi, în condiţiile legii, cel mult dublată cu o altă limbă, dar niciodată înlocuită, alungată. Justiţia – trebuie să stipuleze expres şi inechivoc Constituţia - lucrează în singura limbă oficială a României¹, iar în situaţii de excepţie (cetăţeni străini, cetăţeni români cu cetăţenia dobîndită recent, cetăţeni români care nu ştiu româneşte din motive medicale)² se recurge la translator. Profit de ocazie pentru a repeta că, după opinia mea, un cetăţean român adult şi sănătos care nu ştie româneşte este un fel de anomalie, o ciudăţenie ca şi găina care naşte pui vii sau femeia cu barbă. Socot că aceşti cetăţeni români care declară că nu vrea muşchii lor să ştie româneşte ar trebui chiar să-şi plătească traducătorul în tribunal. (Ştirea publicată în Adevărul de vineri, 5.IX, conform căreia Anglia va introduce examen de limbă şi civilizaţie engleză pentru acordarea cetăţeniei, ar trebui să vă dea de gîndit; dar nu ştiu dacă va reuşi).

            Celelalte două puncte sunt:
            B) Nu sunt de acord cu desfiinţarea stagiului militar. El ar trebui redus la 4-6 luni, făcute cum trebuie, modern, evropeneşte. Viaţa spartană în colectiv, disciplina severă dar raţională contribuie la formarea caracterului unui june.
            C) Pasajul strecurat în Preambul, cum că această Constituţie s-ar revendica de la „idealurile Revoluţiei din 1989” mi se pare complet nelalocul lui. Ce idealuri ale Revoluţiei? Terenuri? Spaţii comerciale? Evenimentele din decembrie ’89 din ţara noastră nu au avut vreo pregătire doctrinară (ca 1789 în Franţa, ca 1848, ca 1918 la noi) sau vreun corpus ideologic, aşa că e limpede că acea sintagmă s-a băgat sub presiuni.

3. Promovaţi un fel de Ghiţă- contra-de-al-dracului numai să se audă de Pruteanu, căzut în anonimat?

            -Nu promovez nici un Ghiţă. Altă întrebare aiurea! Ce vrea să spună „căzut în anonimat”: că mi-am pierdut numele?! Dacă n-aţi fi atît de maniheist şi de înveninat, v-aţi aminti că în 1997-98 luni întregi la rînd m-am „bătut”, acceptînd orice risc, pentru exact aceleaşi idei. Tot atunci, de altfel (în ’97), am depus şi Legea care-mi poartă numele, de Protecţie a limbii române. Puneţi mîna şi citiţi cartea pe care am publicat-o în 2000, Cronica unei mari dezamăgiri sau pe cea din 2001, Partidul şi partida -  şi după aceea n-o să vi se mai pară că fac „de-al dracului” (?!?) ceea ce fac.

4. Care-i filosofia dumneavoastră de parlamentar? Susţineţi progresul sau regresul? Sînteţi cu Europa sau împotriva ei?

            -Filosofia mea de parlamentar, supercondensată, ar suna astfel: 1) niciodată împotriva voinţei populare majoritare; 2) nu-ţi călca pe conştiinţă decît pentru lucruri mărunte, pasabile, care-ţi sunt în fond indiferente; 3) Parlamentul are rost dacă Guvernul i se subordonează, altminteri e pierdere de vreme şi de bani; 4) un parlamentar, adică un făcător de legi, nu are voie să fie implicat nici în cea mai mică afacere necurată, iar imunitatea trebuie să-i folosească numai pentru ceea ce gîndeşte, spune sau scrie; 5) Parlamentul trebuie să fie încă pentru vreo 10-20 de ani, în România săracă de azi şi de mîine, unicameral şi să nu aibă mai mult de 100-150 de membri; 6) alcătuirea sa trebuie să se realizeze pe baza votului uninominal pe liste, adică: partidele propun liste în care ordinea numelor nu are importanţă (alfabetic) şi alegătorii decid etc. Pentru dezvoltare şi aprofundare vă trimit la capitolele Ce-ţi doresc eu ţie…: 1. Parlamentul  şi  Cum văd eu Parlamentul  din volumul George Pruteanu, Partidul şi partida, Ed. Universal Dalsi, Buc., 2001, pe care-l veţi putea găsi în cîteva zile şi pe internet în saitul www.pruteanu.ro.

            Susţin progresul, dar într-un ritm suportabil pentru mulţimile mari, nu doar pentru elite.

            Cît despre Europa, ca traducător al lui Shakespeare, Dante, Baudelaire, Eminescu, am o idee înaltă (sau, dacă vreţi, adîncă), nutrită şi din Dante (precursor al Europei Unite) şi din De Gaulle („o Europă a naţiunilor”), Valéry, Unamuno, Rousseaux, Ortega y Gasset, Lovinescu ş.a. – dar nu e locul s-o dezvolt aici. Ceea ce pot să vă spun, bref, e că pare că noi tindem să ne integrăm mai degrabă în SUA decît în Europa, dacă ne luăm, de pildă, după proporţia filmelor americane faţă de cele europene în televizualul românesc, care  este de peste 20 la 1. Ţin la „Europa veche”, adică Franţa, Italia, Anglia, Germania, Belgia, Olanda, Spania şcl., inclusiv la marii europeni ai Rusiei (Dostoievski, Tolstoi, Esenin, Soljeniţîn, Pasternak).

5. Vă mai alegeţi şi- n legislatura viitoare?

            -Habar nu am. Poporul ştie chestia asta. Eu nu ştiu nici măcar dacă voi candida.

6. Sînteţi terminat? V-a terminat politica sau greşelile dvs.?

            -Din nou o întrebare care se vrea „dură” şi nu e decît un şut în bară. Nu sunt deloc „terminat”, d-le Istodor. Sunt la amiază. Vă doresc noapte bună.

 Bucureşti, 7 sept. 2003
_______________________________
               1) Din nefericire, efectele acestei introduceri, pe uşa din spate, a unei a doua limbi oficiale s-au şi produs. Străinătatea ştie acum că limbile oficiale din România sunt româna şi maghiara. Iată un exemplu. (Notă din 7 martie 2004).
             2)  Pasajele în roşu au fost cenzurate de revistă, în ciuda insistenţelor mele ca textul să nu fie mutilat şi să se publice ori integral, ori deloc.