George Pruteanu: "Petit Robert" prezintă scuze

Cuvîntare în Senat:
REDACŢIA DICŢIONARULUI PETIT ROBERT PREZINTĂ SCUZE
10 februarie 2003

Lunea trecută vă vorbeam despre scandaloasa fotografie cu care dicţionarul Robert, ediţia 2002, ilustra capitolul consacrat limbii române:

o imagine cu un grup dintr-o şatră de ţigani, cam nespălaţi, stînd pe pămînt la gura corturilor, cu berea şi cărţile de joc în mînă.

Asta se întîmpla pe 3 februarie. A doua zi, această informaţie apărea în presă, care împărtăşea, în mod firesc, indignarea noastră.

În ziua următoare, miercuri 5 februarie, la ora 8 dimineaţa, mă sună, de la Rompres, Dorin Suciu, care, cu o voce voioasă, mă anunţă că „e bine! francezii şi-au cerut iertare!” După o oră, am fost sunat şi de Ambasada Franţei. Domnul ambasador Philippe Etienne şi-a exprimat regretul pentru gafa săvîrşită de editura „Les Dictionnaires Le Robert” şi m-a înştiinţat, la rîndul său, că, în ziua anterioară, luînd act de protestul nostru, editura a organizat o conferinţă de presă în care a prezentat scuze pentru această greşeală. Domnul ambasador al Franţei a avut amabilitatea să-mi trimită, prin fax, şi depeşa Agenţiei France Presse care informa în legătură cu acest eveniment. V-o citesc integral:

„Subiect: Fotografie cu ţigani: scuze ale editurii Les Dictionnaires Le Robert

Paris, 4 febr. (AFP) – Editura Les Dictionnaires Le Robert «regretă profund greşeala» săvîrşită prin publicarea imaginii cu ţigani «în iconografia albumului care însoţeşte dicţionarul Petit Robert al limbii franceze şi prezintă cele mai sincere scuze poporului român», a precizat marţi, într-un cumunicat, Pierre Varod, director general al editurii.

Un senator român, George Pruteanu, membru al Partidului Social-Democrat (PSD, partid de guvernămînt), a blamat dicţionarul al cărui supliment ilustrează limba română prin fotografia unui grup de ţigani , apreciind că acest fapt este «o ofensă adusă demnităţii naţionale a românilor».

Fotografia, publicată marţi de un cotidian din Bucureşti, prezintă un grup de ţigani, printre care şi copii cu feţe murdare, lîngă corturile lor pe un cîmp cu noroi. După opinia d-lui Pruteanu, această imagine este «degradantă nu doar pentru români, ci şi pentru ţigani». De altfel, a subliniat el, e vorba de o «eroare», întrucît limba română nu e limba maternă a ţiganilor.

În comunicatul menţionat, editura Les Dictionnaires Le Robert «ţine să precizeze că nu a intenţionat să ofenseze» şi subliniază că «nici o ilustraţie a acelui album nu reprezintă sistematic limbile descrise sau apartenenţa naţională a vorbitorilor».

«Nu este prevăzută nici o reeditare a respectivului album, dar, în caz contrar, editura Les Dictionnaires Le Robert promite ferm că va suprima fotografia incriminată. Editura Les Dictionnaires Le Robert îl roagă pe senatorul George Pruteanu să aibă amabilitatea de a fi purtătorul ei de cuvînt faţă de poporul român şi prezintă încă o dată scuze», conchide comunicatul.”

Aceasta este ştirea transmisă de Agenţia France Presse. Chiar dacă faptul rămîne împlinit şi dicţionarul circulă cu acea poză nedemnă, nu putem să nu recunoaştem eleganţa comportamentului, care este vădită, pe de o parte, în tonul categoric corect, ceremonios, al scuzelor, cît şi, pe de altă parte – deloc neglijabil – în promptitudinea reacţiei. Aş vrea să văd cît mai des instituţii româneşti prezentînd public scuze atît de limpede şi fără codeli şi, practic, în aceeaşi zi.

Cu această ocazie, însă, s-a mai evidenţiat o dată o meteahnă a noastră, pe care nu pot să n-o remarc. E ceva simplu şi săritor în ochi: ştirea că o instituţie franceză ne-a vexat a fost iute difuzată de presa noastră. În schimb, ştirea că, imediat, instituţia franceză şi-a recunoscut greşeala şi şi-a pus cenuşă în cap, n-a mai fost considerată interesantă şi nici un organ de presă românesc n-a difuzat-o. Putem, deci, spune că poporul român a fost lipsit de posibilitatea de a afla că i s-a cerut iertare. Văd în acest fapt un reflex al voluptăţii noastre naţionale de a ne victimiza uneori, de a ne complace în postura de nedreptăţiţi. Faptul că editura a făcut ceea ce se cuvenea să facă şi a produs deîndată reparaţia morală pe care o aşteptam, parcă i-ar fi sîcîit pe unii, stricîndu-le plăcerea de a rămîne în ipostaza de „umiliţi şi obidiţi”. Cred că la această proastă deprindere mai trebuie umblat puţin. Mulţumesc pentru atenţie.