(14-30.III.1997) UMU și URUMA (Monștri în abecedare) 
    
       Stimați telespectatori mari și telespectatori mici, bună seara. Vă rog să fiți nițeluș atenți. Purced.
    
         Emi are o țară. Ce frumoasă e țara lui Emi!
       Viki are un guvern. Viki nu are o săniuță. Nicu are o săniuță.
       Adi are 4 case. Ce multe case are Adi!
       -Oli, tu ai o casă? -Nu, eu am o vilă. -Oli, tu nu ai și o casă? -Eu am mulți prieteni, spune Oli.
       -Crina, ai un cocor? -Nu, am un canar. Să încercăm la Vio. -Bună seara, Vio, tu ai vreun cocor, ceva? -Eu fac bani, spune Vio. Vio are un miliard. Ce frumos e miliardul lui Vio!
       Are și Cami un miliard? Cami are un creion. E bun și un creion.
       Dar Tiqi ce are? Tiqi are o casă? Nu, Tiqi are dosare. Lor nu le plac dosarele lui Tiqi.
       Ion are un partid. Ce faci cu partidul, Ion? Vezi să nu îl strici!
       Ram nu are cocor. Ram are un ren. E un ren mare.
       Fufu are o statuie. El poate face 8 statui din ea.
       Lucu are un limbaj. Vuvu are și el un limbaj. Și Dimu are un limbaj. Vai, ce limbaj au Lucu, Vuvu și Dimu!
       Ana are un ac. Niki are un pac.
       Oana are un ou. Onu are ulei. Dacă se căsătoresc, pot face o omletă. Dacă nu, nu.
       Cela are un cal. Numele lui e Cercel. Geo are un Mercedes; numele lui e Benz. Fanu are un șiș. Noi avem mulți Fanu.
       Pitu are un epolet. Fanu face ceva pe epoletul lui Pitu. -Ce faci tu, Fanu? -Eu fac ce vreau! spune Fanu. Emi spune altfel.
       Toni e atlet. Tina tace. Tini nu tace. -De ce nu taci, Tini? întreabă Titi.
       Emi are o țară. Ce frumoasă e țara lui Emi!    
      
       Stimați telespectatornici, ideea acestor propoziții simple mi-a venit dintr-un Caiet de scriere pentru clasa întîi, pe care l-am primit din partea d-nei Maria Trandafir din București.
       Cu ajutorul acestui caiet, pruncuții învață să pună pe hîrtie cîrlige și bastonașe, cu care apoi ei alcătuiesc litere și cuvinte. Caietul e populat și cu diverse personaje care, pentru a fi lesne identificate, poartă nume. Prima româncuță cu care fac cunoștință copiii se numește Ama. Treacă-meargă! Surprizele încep de la p. 22. Acolo dăm peste UMU,

 iar la p. 36 ni se spune textual că Umu e un om,

ceea ce e destul de greu de crezut, oricît ne-ar dezumaniza tranziția asta. Mai mult decît atît, peste 11 pagini  intrăm și-n intimitatea bucătăriei lui Umu: Umu, ai mărar? Din păcate, Umu stă prost cu mărarul.

       După Umu, țîncii noștri o vor cunoaște la p. 23 pe Umuma. Ce poate să aibă Umuma decît o colibă? Dar, dacă va ajunge președintă de trib, Umuma va avea desigur 4 colibe.

       După încă 3 pagini, puștilor le sunt prezentați alți patru cetățeni cu nume simple, din popor: Nanu, Nunu, Manu și Amun.

Amun, ați auzit bine. Pentru a-i familiariza p-ăia mici cu existența altor popoare, pe pagina următoare își face apariția Iman. Astfel, schimbul nostru de mîine intră într-un contact cam precoce cu hermafrodiții, întrucît e imposibil de precizat dacă e vorba de nenea Iman sau de tanti Iman.

Ca să pună capac la acest bizar catalog, se ițește drăguțul de Oromo. În privința lui nu există dubii: se afirmă limpede: Oromo NU e om.

 În schimb, Ama, Nunu, Umu sau Amun sunt, chipurile, oameni și s-a vrut pasămite ca progeniturile noastre să descopere de mici că trăiesc într-o lume plină de aiureli, decît să-i izbească această revelație prea tîrziu.
       Mai am doar un lucru de adăugat. În caiet apare și un pinguin, dar pe acela nu-l cheamă nici Mamumo, nici Ananu, ci de-a dreptul Gherasim: pinguinul Gherasim.

        Fiți fericiți.