FABULE DIN 1986
 

CIRCULAŢIE

Īn oraş era prea multă animaţie,
aşa că s-au pus semne de circulaţie.

 Tot nu s-a evitat brambureala:
vehiculele circulau alandala.

 Semnele erau din ce īn ce mai multe,
dar automobilele nu voiau să asculte. 

Drept care, ca să se evite de tot pericolele,
au fost binişor interzise vehiculele. 

Abia aşa a fost instaurată
o adevărată
MORALĂ:
ordine desăvīrşită īntr-o urbe goală.
 

BISTURIUL ŞI BRAŢUL

Īntr-o sală de operaţie,
īn nu mai ştiu ce an de graţie,
un bisturiu se pregătea
cu mult nesaţ 

să amputeze un braţ. 

Īl şi reteză, fără să pregete,
şi-n timp ce acela
mai zvīrcolea din degete,
peste geamătul şi vaierul
ce īnsīngerau aerul,
se auzi bisturiul cum şuieră: 

-Lasă gălăgia! Ce se taie nu se fluieră.

 MORALĂ nici n-are

 

ŞOPĪRLA

Undeva, pe la o gīrlă,
trăia o şopīrlă. 

-Nu, că nu-i veninoasă…, ziceau unii.
-Ia nu mai faceţi pă nebunii!
Cetăţenii vin pă malul gīrlei să petreacă īnsorite zile,
nu să dea nas cu asemenea retrograde reptile! 

Şi, fără să mai lungească sfada,
 harşt! coada. 

Remediu imperfect,
ba chiar fără efect:
a doua zi,
şopīrla, bine mersi. 

Povestea e lungă, ce să vă tot īndrug?
Au īmpuşcat-o, au tăiat-o, au ars-o pe rug…
Pīrdalnica fiară
nu voia să dispară
şi, bīldībīc,
parcă le făcea sīc. 

Ca urmare, s-a judecat la rece
şi s-a conchis: gīrla trebuie să sece.
-Dar vom rămīne fără apă!
-Reţineţi că aşa nu mai scapă. 

Morala?
Nu v-o pot spune pe īndelete:



CUIUL ŞI BURGHIUL

Undeva, odată, la un semn,
un Burghiu şi-un Cui porniră prin lemn.

Cuiul nu mai putea de rīs
privindu-l cum scurmă
pe Burghiu,
care rămăsese net īn urmă. 

-Dragă, īi spuse, degeaba
te īnvīrţi şi te suceşti:
n-ai să izbīndeşti.
Tu faci rotiri deşarte,
īn timp ce eu ajung departe. 

-Bine, şi cum să scap
de acest handicap?

-He, he! Să fii şi tu, ca mine,
bătut īn cap.

                                                                    George PRUTEANU

(1986)