Subiectele Dilemei: ORGOLIUL
INTERVENŢIE PAŞNICĂ LA UN SUBIECT ABULIC
- cu note de la 1 la 7 -

          Radu Cosaşu mă sună: că să colaborez la dilema “orgoliului”. Nici acum, cīnd ţăcăn la peştele zburător, n-am ieşit din perplexitate. Cum adică: “orgoliul”? Ce temă-i asta? Ăsta-i subiect de tranziţie? Ţara arde şi baba are "orgoliu"? Unde-i legătura cu etapa pe care o parcurgem? Unde-i corelaţia cu stadiul actual de dezvoltare? Cine cugetă la aşa ceva, cīnd oul e 80 de lei şi găina naşte pui vii? Nu cumva dumneata, d-le Cosaşu, eşti vīndut moraliştilor francezi, alde La Rochefoucauld şi Vauvenargues¹? Ce vrei, să fugim din istorie? Cīnd IMGB-ul iese īn stradă, noi să ne pitulăm īn laboratorul de fildeş al sentimentelor aşa-zis eterne? Cu ce scop? Ai să-mi vii cu heureux celui qui peut d'une aile vigoureuse s'élancer vers les champs lumineux et sereins°...! Cum s-ar zice: Lasă-i să colcăie īn contingent, īn teluric, īn Obor, īn Piaţa Victoriei - şi, noi, hai să ne căţărăm īn empireul ideilor, unde-i lux, calm şi voluptate. De ce să asudăm noi īn pălălaia unui ev scrīntit, de ce să-i dăm noi a indignării vamă?! Noi ne deducem din ceas, ne facem abstractori de chintesenţă, că să zică o anumită parte a diasporei că: trai neneacă, huzurim pe banii lui Buzura, ciupiţi de la Iliescu.
          Tovarăşe al meu Radu Cosaşu, ce ne īnvaţă pe noi Anaximene? Că trăim printre fenomene. Asta o ştie şi directorul dumitale, cel cu Moralia de-o şchioapă, care mai deunăzi punea un semn de quasi-egalitate īntre extrema stīngă şi extrema dreaptă. Şi bine făcea. Eu i-aş spune d-sale mai mult: că extremele (şi extremiştii) nu numai că se ating, dar se şi pipăie şi se fecundează². Dar d-ta - orgoliu, deh! - te proclami extremist de centru, care va să zică nu consimţi la excese. Păi, dacă nu consimţi: cum te pretezi la aşa subiect a-temporal, a-spaţial, a-politic şi a-bulic? CARE ogoliu, monşer: al lui Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga sau al lui Funar, care dă azil politic īn Republica Caritabilă? Al lui Zăroni sau al lui Ion Stoica, care a fost Trimis pe pămīnt să umple portofele? Al lui Artaxerxes sau al lui Văcăroiu, care ne guvernează de ne merg fulgii? Orgoliul lui Liiceanu, care-n loc să-şi scoată pantalonii, scoate op peste op - sau orgoliul lui Vadim care din bard a ajuns bardă? Spune, domnule, clar, oblu berbeceşte, să ştim unde baţi. O dezbatere ideologică nu e o belotă, bade Cosaşule. Īn faţa īntregului popor, eu te īntreb: kakoi° orgoliu? Al lui Manolescu, care vreo 30 de ani a tot filat cărţile, sau al lui Măgureanu, care filează acum? Al lui Paler, care-ntr-o lume strīmbă vrea să judece drept - sau al lui Ninosu, care viceversa? Vezi īn ce confuzie ne tīrīi? Şi chestia asta, rătăcirea asta, n-o fi avīnd rădăcini de clasă? Ba are. D-ta aparţii clasei ficţionarilor. Or, ascultă la mine, cetăţene Cosaşu: realitatea bate ficţiunea, o bate măr, o zvīntă-n bătaie³. Aşa să ştii.
          Poate mătălută voiai să-ţi vin, smerit şi emerit, cu citate (gen “orgoliu = să-ţi piaci ţie īnsuţi; să placi altora e vanitate” – Valéry • "si nous n'avions point d'orgueil, nous ne nous plaindrions pas de celui des autres"° - La Rochefoucauld • "un ingredient folositor geniului" - H. von Hofmannsthal, u.s.w.), să fac frumos şi să fac cultură, Ding an sich, Regiunea Autonomă Estetică, dar eu sunt mic, nene Radule, io non Enea, io non Paolo sono°⁴), eu nu-s Cristea⁵, nu-s Marin, sunt terestru, n-am everescianul (vezi să nu apară everacianul) lor olimpianism, detaşarea lor (eu sunt ataşat), candida lor dezimplicare (eu, puah, sunt angajat), eu oi fi stīnd mai aşa faţă de lumea dezlănţuită, dar prin ochiurile cărţilor⁶, ca prin oberlicht, tot la ea mă uit.
          De-aia pic şi zic: localizează, frate, circumstanţiază, bagă-ne la obiect, nu ne lăsa să molestăm cīmpii, structurează-ne, măcar geografic. Orgoliul Naţional devine că noi am inventat stiloul, noi am inventat insulina, noi am inventat dadaismul (dar şi nunu-ismul: Ionescu, Cioran), noi am inventat terorismul evanescent, noi, revoluţia conservatoare, noi, lebedele comestibile, suntem mai buni ca albanezii şi-o să-i ajungem pe bulgari, vivat, crescat, floreat°⁷! Orgoliul Judeţean e la Cluj, judeţul milionarilor prin colectă. Orgoliul de Sector e la mine, la sectorul 2, unde-s cele mai puţine gropi, merg semafoarele şi curge apa, lucru mare.
          Iată, deci, scumpe Cosule, cum se pune problema: defalcat, modular, parcelistic. Nu la hurtă, la abstracţiune, la chewing°-concept. Numai punīndu-i hăţuri, ajungi temeinic la capăt, la concluzie, la corolar: orgoliul e un lung prilej pentru durere. 

______________________________

CORPUL DE NOTE ALE INTERVENŢIEI MELE PAŞNICE

    1) Care frecventau mici şi elitiste grupuri de dialog social numite saloane.
    2) Dreapta te găurea cu pistolul şi te ameţea cu Ciklon B; stīnga te hăcuia cu Secera şi te zdrobea cu Ciocanul. Ce diferenţă finală e īntre Auschwitz, Gulag şi Canal?
    3) Şi p-ormă īngrijeşte spaţiile verzi.
    4) Dante, Inf., II, 32.
    5) Are şi un volum Modestie şi orgoliu.
    6) Apud G. Călinescu.
    7) A, sigur, dacă privim īnapoi cu mīndrie şi tīşnim pe mapamond, dă-i cu Elvira Popescu, Ana de Noailles, dă-i cu Ionescu, Cioran, Eliade, Palade, dă-i cu Brāncuşi, Enescu, Celibidache, dă-i cu Titulescu (merge şi Cantemir, merge şi Herlea, Comăneci, Marino), dar de īntrebat ne īntrebăm ce ambasadori avem, ce limbă ştiu ei, de unde vin şi-ncotro se duc, ce ataşaţi culturali (cu o tīră de excepţii), ce lectori de romānă...?
    8), 9), 10) Nu există. Īn perioada actuală, notele 8,9,10 se dau numai pe dolari.