|
|
|
|
|
Bună
seara, stimaţi consumatori ai emisiunii Doar o vorbă să-ţi mai spun!
Repetiţia este mămica īnvăţăturii şi bunica reclamei. Dar noi nu cu reclama
avem treabă, ci cu īnvăţătura. N-o putem lăsa să devină un copil al străzii.
Aşa că mergem pe repetiţie, pīnă biruim. Īntrucīt īn mai multe scrisori, īntre
care se detaşează cele primite de la Dana Economu şi Simona Popescu din Bucurşti,
Radu Antonescu din Turnu Severin, Coca Spiridonica şi Liana Tudor din Constanţa,
Lucreţia Palade şi Marilena Chiriac din Ploieşti şi Luminiţa Uriţescu din Arad,
revine o anumită problemă, īmi zic că nu strică s-o mai pun şi eu o dată, niţeluş
īmbogăţită, că doar trăim vremurile īmbogăţirii, nu-i aşa?
Aşadar, despre ce e vorba īn
propoziţia mea de azi? O să vă iau pe departe. Īntr-un ziar,
dintre cele mai onorabile de altminteri, am citit, ceva mai demult, o ştire
intitulată aşa: "Preşedintele Cutare a īnnoptat la vila
lui Ceauşescu". Pīnă aici, nimic catastrofal. Undeva trebuia
să īnnopteze şi şeful statului, că doar nu era să doarmă
īn gară, īn sala de aşteptare, Doamne iartă-mă! Deci, a
īnnoptat omul acolo. Buuun.
Buba vine ceva mai jos, īn ştirea propriu-zisă. Īn cuprinsul acesteia,
scrie aşa, citez: "Īnaltul oaspete a fost găzduit īn vechiul
tronson al vilei. Ieri, preşedintele A SERVIT MASA DE PRĪNZ la Complexul
Cutare din localitatea Cutăreni". Am īncheiat citatul, dar nici
nu l-am īncheiat bine, şi am rămas pironit pe gīnduri adīnci şi
tulburătoare. Stranie ţară, stranie chestie! Populism-populism,
dar CHIAR aşa?! Oare CHIAR aşa? [Papion] Nu mi-l puteam imagina
nici īn ruptul capului pe preşedinte īn frac sau jiletcă, cu papion,
cu o tavă īntr-o mīnă şi un şervet pe cealaltă, cutreierīnd
cu pas grăbit sala, aşezīnd solniţe şi tacīmuri pe mese,
turnīnd cu polonicul īn farfurii şi avīnd mereu grijă să fie
īn consens cu convivii şi să le umple īntocmai şi la timp paharele...
Mă gīndeam chiar cu groază că putea să fie cīte un client
mai nervos care să-l pună pe şeful statului īn situaţii
delicate, mai ştiu eu?, de pildă: -Alo, domnu' preşedinte, mai
trebuie nişte pīine aici, cu grīu romānesc dacă se poate! sau: -Alo,
şefu', păi ce, asta-i prepeliţă? asta-i cucuvea toată
ziua, mănīnc-o d-ta dacă poţi! sau cine ştie ce alte reproşuri
de-ale chefliilor.
Nu mi-l puteam īnchipui pe preşedintele Romāniei făcīnd, fie şi
cu graţia caracteristică, o meserie care nu e a dumisale, aceea de
chelner sau ospătar, alergīnd de colo-colo cu frapiera şi platoul.
Dar, mai ştii, printre ciudăţeniile tranziţiei se poate
strecura ce nici cu mintea nu gīndeşti!
Lăsīnd gluma laoparte, vin acum şi
vă servesc următorul comentariu: Această expresie, cu servitul, e groaznic
de implementată. Īn mintea multora, ea pare mai elegantă decīt "Am luat
masa" sau "Am luat prīnzul" sau, pur şi simplu, "Am mīncat".
Am servit masa, pronunţat eventual cu un degeţel ţinut graţios īn aer,
līngă ceaşca de cafea! ce distins sună, ce şic, ce high life, ce lume
bună, de pansion Choisy-Mangīru, oh! Doar nu suntem neam prost: noi servim,
nu mīncăm, nu-i aşa?
NU!! Nu-i deloc aşa. Dacă e să v-o
servesc p-a dreaptă, şi v-o servesc, de ce să nu v-o servesc, e cu totul ALTFEL.
Expresia nu-i altceva decīt o mitocănie cu dantelă. Ca un smoking cu şapcă.
Sau ca o rochie de seară cu adidaşi. Aaa!, e cu totul altceva cīnd eşti gazdă.
Atunci ai datoria, de politeţe, īntr-adevăr, să serveşti masa, să-i serveşti
tu pe ceilalţi, invitaţii tăi. Din cīnd īn cīnd, īi īndemni: -Serveşte-te!
sau -Serviţi-vă!, cu sensul: Nu aşteptaţi să vă servesc eu, simţiţi-vă ca
acasă!
Tot greşit, à
la Chiriţoaia lui Alecsandri sau à
la "gaiţele" lui Kiriţescu sau à
la Frusīnica lui Muşatescu sau à
la Tanţa şi Costel ai lui Băieşu este a spune: -Mai serviţi o sarma,
că e delicioase! sau -Mulţumesc, nu mai servesc, că-mi cauzează! Corect şi
de bun gust e: -Mai serviţi-vă cu sarmale! sau -Mai luaţi sarmale!
Reţineţi, deci, că folosirea lui
"a servi" īn loc de "a mīnca" e o sclifoseală ţopească.
Poftă bună, seară bună! (5,10)
