abhora: a simţi dezgust, ură, repulsie
    abulie: lipsă de voinţă, de energie
    acribios: migălos; cu atenţie deosebită
    acronim: cuvînt format din iniţialele unui grup de cuvinte sau din părţi ale acestora (UNESCO, aprozar, delco, cepex)
    addenda: compartiment final al unui text, al unei cărţi, care conţine lucruri ce nu şi-au găsit locul în corpul principal, dar se cuveneau adăugate (addendum: un singur lucru de adăugat)
    afrodiziac: excitant sexual
    aglutinare (în contextul din sait): unire, lipire, contopire
    alcov: dormitor, iatac, (prin extensie) spaţiu al desfăşurărilor amoroase
    alexandrinism (în contextul din sait): manieră artistică savant-decadentă, mod de a practica arta cu subtilităţi şi întortocheri excesive
    alteritate: statutul (condiţia) celui care este altfel
    alternanţă fonetică: modificarea cu regularitate a unor sunete (foneme) din corpul unui cuvînt în cursul conjugării, al declinării, al transformării masculin-feminin ori singular-plural sau al derivării în cuvinte înrudite (vînd-vinzi; fată-fetei; rău-rea; tînăr-tineri; casă-căsuţă etc.)
    amenitate: bunătate, amabilitate a chipului şi a comportării, cumsecădenie
    amfibolic: echivoc, cu două înţelesuri
    anacolut: eroare gramaticală (şi de stil) care constă în continuarea unui enunţ cu altă structură decît cea cu care a început; vorbirea unor personaje din Caragiale e plină de anacoluturi. Exemplu de anacolut: "Cartea era la Vasile, care mă costase 50.000 de lei, şi nici nu era acasă, că avea copertă de carton şi stă tocmai în Giuleşti şi nici maică-sa". (Încă un exemplu, prea frumos ca să nu-l reproduc, din Academia Caţavencu, 20, 18 mai 2004: "Cei ce nu inchid geamurile de la ghena si se sparg din cauza curentului, vor plati toti studentii ce locuiesc pe acel etaj").
    anagogie : trecere de la particular la general ; elevaţie spre cele spirituale; interpretare în cheie mistică a unui text
    anamneză: 1. amintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat înaintea existenţei pămîntene; 2. rugăciune catolică în timpul misei (slujbei); 3. (med.) enumerarea antecedentelor unei boli
    anamorfoză (J. Huizinga): deformare a unei imagini pînă la a o face ininteligibilă, ea putînd fi reconstituită cu ajutorul unor dispozitive speciale (oglinzi concave, parabolice etc.)
    anasîna (cu~): cu sila, cu forţa
    androgin: făptură mitologică, bărbat şi femeie în acelaşi timp; hermafrodit
    anduranţă: capacitate de rezistenţă
    anomie: stare caracterizată prin lipsa de autoritate normativă, prin lipsa (sau nefuncţionalitatea) legilor
    anteic (de la Anteu; mit.): care-şi trage puterea de la contactul cu pămîntul; (prin extensie: cu realitatea vie, concretă)
    antinomic: diametral opus
    antropomorf: cu forme omeneşti
    aparatcik: om al "aparatului" (de partid comunist), activist de partid cu funcţie
    apocrif: incert; text al cărui autor nu e cunoscut în mod indubitabil
    apodictic: indiscutabil, sentenţios, cu aspect de cugetare universal valabilă
    apoftegmă: dicton, maximă
    apogiatură (notă de~): (notă muzicală) de coloratură, de ornament
    apologie: laudă fără limite
    aporie (în logică): contradicţie irezolvabilă
    aqua-forte: apă tare (gravuri bazate pe această tehnică)
    arcan (în contextul din sait): taină, secret, mister
    -ard: sufix cu sensul de  în genul, cu aspect de
    arhetip: mit fundamental; prototip originar, esenţial; model primordial
    artifex: artist, făcător de lucruri frumoase
    ataraxie: stare de completă pasivitate, de linişte interioară deplină, fără preocupări
    atrabilar: melancolic, ipohondru, posomorît
    atrabiliar: irascibil, furios, coleric
    autarhic: autonom, de sine-stătător
    auto-referenţial (despre texte): text care vorbeşte despre el însuşi, despre chiar acel text
    avatar (în contextul din sait): metamorfoză, transformare
    avuabil: care poate fi mărturisit
    axiologie: disciplină a filosofiei care se ocupă cu studiul ideii de valoare; teoria valorilor
    baleia (explicaţie simplificată): a parcurge o suprafaţă rînd cu rînd (fr. balayer = a mătura)
    barbarism: v. xenism
    bavardaj: trăncăneală, vorbărie
    behaviorism ( = comportamentism): doctrină literară ce susţine că, în ficţiuni, autorul poate descrie doar comportamentul şi atitudinile vizibile ale personajelor, nu şi gîndurile sau trăirile lor lăuntrice (Scott Fitzgerald, Hemingway)
    biblioclastie: ură faţă de carte
    Bildungsroman: romanul evoluţiei, al devenirii unei personalităţi (germ.)
    bolgie: prăpăstie, văgăună imensă, spaţiu abisal al Infernului, în concepţia lui Dante
    bosă: slăbiciune pentru, înclinaţie
    boscărie: scamatorie; escrocherie
    briant: strălucitor
    browniană (mişcare ~): haotică, fără nici o regulă
    bulimie: foame continuă, excesivă, patologică
    cabală: intrigă, lucrătură
    cabalistic (în contexul din sait): misterios, tainic, obscur pînă la de nepătruns
    calofilie: înclinaţie pedantă şi excesivă spre "înfrumuseţare"
    cambuză: magazie
    caresa (franţuzism; în N. Breban): a mîngîia
    cariatidă: figură sculpturală, cu rol de pilon de susţinere
    cartesian: adept al lui Descartes, adică al principiilor raţionale de înţelegere a Lumii
    casant (în contextul din sait): tăios, fără ocolişuri
    categorematic (în logica aristotelică): (termen) care are o semnificaţie prin el însuşi
    catharsis: cutremurare a fiinţei sub imperiul emoţiei artistice
    catilinar(ă): discurs vehement acuzator; cel care practică un astfel de discurs
    cazuist (în contextul din sait): înclinat spre analiza excesiv de minuţioasă
    cazuistică: totalitatea cazurilor (speţelor) unei probleme; (a face cazuistică /sens peiorativ/: a tăia firul în patru)
    cecitate: orbire
    clarobscur: tehnică a pictorilor (Rembrandt în special) de a reda în mod perceptibil, suficient de luminos, zonele întunecate
    cloroză (în contextul din sait): anemie, lipsă de vigoare, moliciune
    chit (arh.): balenă
    cicisbeu: curtezan al unei femei, ţuţăr amoros
    circumlocuţiuni: ocolişuri, perifraze, vorbire pe ocolite (nu pe şleau)
    clepşender: dispozitiv modern pentru clepşenderizare
    cnut (cnută): bici
    coercitiv: constrîngător; care restrînge libertatea
    cogibund: cu un aer ostentativ gînditor
    coit: împreunare, act sexual
    colan: cordon, centură femeiască
    colaţiona: a compara, a confrunta două documente (copie/original, traducere/original etc.)
    colocvialitate: cu aspect de limbă vorbită, nu scrisă; cu o anume lejeritate, un "ton" destins
    colofon: text final al unei cărţi în care editorul expune aspecte legate de realizarea cărţii
    concatenare: punere alături, alipire, înlănţuire
    concerta (v.tr.): a pune de acord, a armoniza (ceva cu altceva)
    concupiscenţă: senzualitate pofticioasă, giugiuleală lubrică; lubricitate
    condescendenţă: politeţe, amabilitate "de sus", ca de la superior la inferior, ca de la şef la subaltern
    conetabil: comandant în Evul Mediu
    conivenţă: "închiderea ochilor"; complicitate
    conjurat: conspirator, complotist
    contondent: (obiect) care poate lovi dur
    contrapunct: (muz.) tehnică muzicală ce constă în îmbinarea armonică a două  linii melodice diferite care se aud simultan
    contumacie (judecată în~): în lipsa acuzatului, care s-a sustras judecăţii
    conzult (din limbajul lui Iuliu Maniu, al ardelenilor de modă veche): cumsecade, cum trebuie, cum se cuvine
    coribant: preot al zeiţei Cibela, ale cărei serbări erau zgomotoase şi orgiastice
    cozerie (Sainte-Beuve): eseu cu o anume doză de "oralitate", dizertaţie agreabilă, într-un stil mai neconvenţional, mai "vorbit"
    creanţă: datorie de recuperat
    croşete (paranteze): paranteze unghiulare folosite pentru a marca eliminări din text < >
    cuadrat: unitate de măsură a spaţiului tipografic
    cummingsian: de la numele poetului american e e cummings, care obişnuia să-şi grafieze atît numele, cît şi versurile fără a folosi deloc majuscule, nici semne de punctuaţie
    debonar: bun pînă la slăbiciune
    decela: a depista, a distinge, a sesiza
    defetism: atitudine (în război) de resemnare cu înfrîngerea, susţinerea ideii că lupta n-are rost pentru că, oricum, vei fi învins
    deicid: uciderea zeilor
    deontologie: regulile şi normele morale (nescrise) care guvernează activitatea într-o disciplină, o profesie, o meserie
    derelicţiune: părăsire, abandonare; singurătate totală
    detabuizant: care scoate de sub regimul de "tabu" (v. cuvîntul) un anumit lucru
    diarist: autor (scriitor) de jurnal (ca gen literar)
    diatribă: text cu un conţinut critic violent, pamfletar
    disident: persoană care se situează în dezacord făţiş cu ideile, doctrina, practicile unui partid, ale unei organizaţii etc. în care este membru
    dorlota (franţuzism; în N. Breban): a răsfăţa, a alinta
    eclatant: strălucitor
    eclectic: amestecat, neunitar, în mai multe stiluri deodată
    ecorşant: sfîşietor
    ecritură: scriitură, modul stilistic specific de a scrie al unui autor
    efeb: adolescent, tînăr la vîrsta pubertăţii
    efleura (franţuzism): a atinge fin, gingaş, abia perceptibil
    elefantiazis: creştere, dilatare  anormală, maladivă, a unui organ
    empatie: transpunere în altul, pentru a-l înţelege; o formă de intuiţie
    empiric: bazat doar pe experienţă, nu pe cunoaştere
    encomion: text deosebit de laudativ (îndeobşte în stil solemn şi protocolar)
    endecasilab: vers cu 11 silabe
    enduranţă: v. anduranţă
    entelehie (Aristotel): scopul lăuntric, intrinsec, al materiei în general, al Cosmosului
    entropie: "1. (fiz.) mărime termodinamică de stare care reflectă ireversibilitatea proceselor fizice macroscopice. 2. (telec.) cantitatea de informaţie raportată la un element al mesajului transmis; stare prin care toate simbolurile unei secvenţe comunicate au o probabilitate egală de a fi transmise potrivit teoriei informaţiei. 3. entropie estetică = stare de dezordine, de repartizare întîmpltoare a elementelor din care ia naştere opera de artă prin intervenţia creatoare a artistului" (DN-3) • "1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care creşte în cursul unei transformări ireversibile a lor şi rămîne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informaţiei, care indică cantitatea [sic! gp] de informaţie raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare al unui sistem" (DEX-2).
    epicentru: zonă situată deasupra focarului unui vulcan
    epicureic: întemeiat pe ideea (doctrina lui Epicur) că plăcerile sunt maxima valoare în viaţă
    epistaxis: hemoragie nazală
    epistemologie: parte a gnoseologiei (teoria cunoaşterii) care se ocupă de procesul cunoaşterii în ştiinţe
    escatologie: disciplină filosofic-mistică, referitoare la sfîrşitul Lumii şi al Omului
    eufemism: cuvînt mai blînd prin care exprimăm o realitate dură, neplăcută
    eugeníe: teorie privind ameliorarea calităţilor biologice ale omului prin mijloace genetice (alegerea părinţilor, sterilizarea celor cu handicapuri etc.); a fost folosită şi în manieră rasistă
    evanescent: care dispare pe nesimţite, care se pierde ca fumul în aer
    excede: a depăşi limitele, a fi în afara limitelor
    execrabil: detestabil, demn de dispreţ, de scîrbă (de aici, verbul, rar, a execra)
    exeget (plural: exegeţi): comentator priceput, competent; forma "exegez, pl.: exegezi" (derivată, din ignoranţă, de la "exegeză" = analiză, studiu) nu există, e stupidă
    extincţie: stingere, moarte
    extraneu: în afara, străin de
    facondă: uşurinţă şi abundenţă volubilă în vorbire
    facţios: care încearcă să disloce puterea, autoritatea existentă
    facţiune: un grup separat de ansamblu, cu scopuri, îndeobşte, necurate
    falacios: aparent, înşelător
    falic: referitor la falus (organul sexual bărbătesc)
    falocraţie: dominaţie abuzivă, în plan politic, social, casnic, a bărbatului asupra femeii
    febricitanţă: stare (atitudine) tensionată, agitată, febrilă
    feldeinţă: mod/fel de a fi (cuvîntul provine din terminologia filosofică a lui Dimitrie Cantemir)
    fetid: alterat, împuţit, urît mirositor
    fiabil (despre aparate, sisteme, dispozitive): rezistent, sigur, pe care te poţi bizui
    filogin (în opoziţie cu misogin şi prin analogie cu filolog): iubitor, admirator al Femeii
    flu: vag, tulbure, imprecis
    fortuit: întîmplător, datorat hazardului
    franctiror (în contextul din sait): luptător singuratec, de unul singur
    freatic: subteran
    friabil: care se fărîmiţează, se descompune uşor
    frondă: atitudine de "ieşire din rînd", de nesupunere faţă de reguli
    frondeur: cel care practică fronda (v.)
    frust: natural, neprelucrat; (din acest motiv:) cu un aer de prospeţime
    fulgurant: scînteietor, fulgerător
    funambulesc: excentric, extravagant, aiurit, ca de circ
    futil: neserios, frivol; fără interes, fără importanţă
    futilitate: fleac, nimic, lucru fără importanţă
    futuritate (cuvînt inventat): viitor
    galimatias: amestecătură din care nu se înţelege nimic, talmeş-balmeş, babilonie
    genuin: pur
    germinal: zămislitor, fecund
    goliardic: în spiritul boem al studenţimii Evului Mediu
    gongoric: pompos, grandilocvent
    haiku: specie de poem (de origine japoneză), alcătuit din numai trei versuri de dimensiuni fixe: primul şi ultimul - 17 silabe, al doilea - 15 silabe
    hahaleră: om neserios, nedemn de încredere, aiurit; pramatie
    halima (în contextul din Forum): confuzie, "balamuc", încîlceală, amestecătură, babilonie
    haloimăs (arg.): aiureală, prostie
    hanta (de la fr. hanter; în N. Breban ş.a.): a obseda, a fi "bîntuit" de
    hedonist: adept al mentalităţii (doctrinei) filosofice care susţine că plăcerea este valoarea supremă
    herb: stemă, emblemă, blazon; (fig.) origine
    hermeneutică: tehnica (şi arta!) descifrării sensurilor, a interpretării, a decodării înţelesurilor ascunse
    heteră (hetairă) (în contextul eminescian): stricată, femeie uşuratecă
    hierofant: iniţiator în mistere
    hiperintertextual: v. intertextual (hiper: foarte, în grad înalt)
    hipocoristic: cuvînt cu aspect de diminutiv, dar cu sens de alintare, de dezmierdare (căscioară, Măriuca)
    histrion: actor
    holografic: (în context): crîmpei, fragment minuscul care conţine întregul
    hologramă: imagine tridimensională, realizată în spaţiu (nu pe un suport plan), cu ajutorul laserului
    hyperlink: element de pe o pagină digitală care, dacă este clicat, deschide o altă pagină; elementul respectiv poate fi un cuvînt (o sintagmă*, un text), o imagine (statică sau animată, vizibilă sau... invizibilă: de pildă, o zonă anume de pe fondul  paginii)
    iconoclastie: adversitate faţă de icoane; (la figurat): lipsă de respect pentru tradiţie
    idiom: limbă, grai
    idiosincrazie: reacţie de respingere, repulsie, antipatie faţă de ceva anume
    idiotism: v. xenism 
    ignar: incult, ignorant; prostesc
    impenitent: nepedepsit (nepedepsibil)
    inavuabil: de nemărturisit
    incartadă: în scrimă, tip de lovitură cu spada; extravaganţă, comportament neconform cu normele
    incoercibil: care nu poate fi constrîns, stăpînit, îngrădit
    incognito: situaţia în care se află o persoană foarte cunoscută, care merge undeva fără să-şi decline adevărata identitate, eventual luînd şi măsuri (machiere, deghizare) ca să nu fie recunoscută
    incontinent: nestăpînit, necontrolat; fără măsură; violent
    inconturnabil: de neevitat; care nu poate fi dat laoparte
    indelebil: de neşters, de neînlăturat
    inebranlabil: de neînlăturat
    inefabil: indefinibil, imprecizabil, fără un contur precis
    ineluctabil: inevitabil; de neocolit, de neînlăturat; de care nu se poate scăpa;
    inexorabil: inevitabil, fatal
    inextricabil: care nu poate fi descîlcit; extrem de complicat
    inflorescenţă: mod de aşezare a florilor pe lujer
    insurmontabil: de nedepăşit; care nu poate fi trecut (de ex.: un obstacol)
    intermezzo (în context): element (cu aspect, uneori, de divertisment) situat între două părţi ale unei lucrări
    intertextual: referitor la prezenţa discretă, implicită, a unor texte în miezul altora, sub formă de aluzii, trimiteri, sugerări, false citate etc.
    intarsiatură: tehnică decorativă care constă în inserarea unor elemente în crestături speciale, în lemn, marmoră etc.
    intramundan: înlăuntrul Lumii (v. şi mundan)
    invelat: ascuns, învăluit în mister
    iremisibil: de neiertat
    irepresibil: care nu poate fi stăpînit
    izmenire: purtare neautentică, fandoseală, sclifoseală; prefăcătorie
    închiondurat: v. dîcos
    jaculatoriu (relig.): rugăciune scurtă şi pasionată; care aruncă/lansează ceva
    juisanţă (de la a juisa = a ejacula; p. ext.: a avea orgasm):plăcere deosebit de mare
    kitsch: lucrare cu intenţii şi pretenţii artistice, dar de prost-gust (v. şi textele pe acest subiect în secţiunea "Doar o vorbă...", în acest sait)
    lasciv: excitant, provocator de plăceri sexuale; obscen, lubric
    -latrie (element de compunere cu sensul): adorare, închinare necondiţionată la
    lax: neîngrădit, nestructurat, lejer, dezordonat
    lecţiune: mod specific unui anume editor de a descifra un pasaj dintr-un text care, din motive obiective (decolorare, ruptură, arsură etc.) este greu lizibil
    legatar: moştenitor desemnat; cel căruia i se lasă ceva printr-un legat
    les- (plasat în faţa unor cuvinte): jignire gravă, ofensă impardonabilă
    letal: mortal; ce ţine de "moarte"
    letrosferă (cuvînt inventat): lumea (universul) literaturii
    lilial: de crin
    litotă: figură de stil (sau simplu mod de exprimare) care constă în  afirma ceva prin negaţie ("Nu e prost! • Crapul nu e mamifer. • Cuba nu e o ţară europeană")
    loază: elevul rău al clasei
    logoscop (cuvînt inventat de mine, ad-hoc): "aparat de scrutat (de investigat) logosul"
    lombrozian: cu figură "tipică" de criminal (de la Cesare Lombroso, 1835-1909, antropolog criminalist)
    lucrativ: rentabil; aducător de bani, de foloase materiale
    ludic: care ţine de joc, are legătură cu jocul (joaca)
    lumpen- : (din lumpenproletariat) element de compunere care înseamnă "declasat, descalificat, pauperizat, marginal"
    lupanar: bordel, casă de toleranţă
    lustru: perioadă de 5 ani
    luxurianţă: bogăţie somptuoasă
    magnanim: generos, cu suflet nobil
    malagambist (de la Sergiu Malagamba): tînăr, în anii 1940-60,  îmbrăcat ultra-modern şi cu un comportament nonconformist, "liberal", "şmecher", spre frivol
    malversaţiune: lucrătură răutăcioasă, acţiune ostilă
    maniheism: mod de a vedea lucrurile doar în "alb" şi "negru", "bun" şi "rău", fără nuanţe
    marotă: manie, idee fixă, înţepenire într-o preocupare
    melifluu: curgător ca mierea
    mesianic: convins, cu patetism (şi grandilocvenţă), că e predestinat să mîntuie, să salveze omenirea
    Messalina: celebră prostituată din antichitate
    mirobolant: aiurit, trăsnit, fantasmagoric
    miscellanea: secţiune (de obicei finală) a unei lucrări, care conţine lucruri variate, diverse, uneori de mai mică importanţă, ce nu-şi aveau locul în celelalte secţiuni
    moralist: scriitor preocupat cu predilecţie de analiza caracterelor umane, în ceea ce au ele etern; mulţi moralişti sunt autori de maxime, reflecţii, cugetări; genul a înflorit în Franţa secolului XVII (La Rochefoucauld, La Bruyère, Vauvenargues, Chamfort, Rivarol, Joubert)
    mordant: muşcător
    mundan: lumesc; omenesc (opus celor cereşti, transcendente etc.)
    NEP (Novaia Ekonomiceskaia Politika): perioadă de liberalism economic şi comercial în comunismul sovietic al anilor '20
    nomabil: care poate fi numit, căru(e)ia i se poate da un nume
    noocraţie: orînduire socială în care conducerea statului ar fi asigurată exclusiv de intelectuali (gr. noos = spirit; Camil Petrescu a cultivat o  doctrină întemeiată pe această idee)
    obedienţă: supuşenie, ascultare smerită
    obnubila: a ascunde, a masca, a împiedica vederea
    obsolet (rar): învechit, depăşit
    obstinaţie: încăpăţînare
    -oid: (sufix care, aplicat unui adjectiv, sugerează o calitate imitată în mod nereuşit)
    oligarhie: grup restrîns care acaparează puterea într-un anumit domeniu
    onctuos: unsuros, insinuant în mod dezagreabil
    oneros: foarte costisitor, dezavantajos (despre contracte, tranzacţii etc.)
    ontogeneză: evoluţia unei fiinţe, de la embrion pînă la maturitate
    ontologie: componentă a filosofiei, care se ocupă cu ideea de "existenţă", cu temeiurile a "ceea ce-există"
    ostensibil (franţuzism): vizibil, evident
    ostreţe: şipcile verticale ale gardurilor
    otuzbirul (a lua cu -): nume turcesc al unui joc de cărţi, rămas încă de pe la începutul sec. al XIX-lea, în urma nelegiuirilor săvîrşite de ieniceri, cu sensul de "cu violenţă, cu forţa; fără drept"
    oximoron: figură de stil care constă în alăturarea expresivă a două calităţi (elemente) contrarii, diametral opuse ("ură drăgăstoasă", "gheaţă fierbinte")
    paliativ: medicament care nu vindecă, dar atenuează boala, suferinţa
    palimpsest: manuscris medieval pe care, sub un strat de vopsea, se află alt text care, considerat inutil, a fost astfel acoperit; unele palimpseste conţin chiar mai multe straturi de texte
    palingeneză: reînvierea ciclică a tuturor fiinţelor, metempsihoză
    pan-: element de compunere cu sensul de "total, complet"
    panaş (în context): ţinută mîndră
    panegiric: laudă exagerată, ridicare în slăvi (în context este panegirează: verb intenţionat ridicol, inventat)
    panopticum: muzeu ce poate fi cuprins dintr-o privire; muzeu cu figuri de ceară
    para-: element de compunere cu sensul de "dincolo de"
    parcimonie: drămuire, zgîrcenie
    paremie: zicere populară (proverb, zicătoare, ghicitoare etc.)
    parnasian: adept al parnasianismului, adică al acelui curent literar francez de la mijlocul sec. XIX, caracterizat prin nemulţumire faţă de exagerările lirice ale romantismului şi înlocuirea acestora cu evocări impersonale, savante, ale trecutului sau ale naturii
    paroxism: intensitate maximă
    pastişard: v. -ard şi pastişă
    pastişă: parodie, imitaţie
    patibular: demn de spînzurătoare (fig.: cu figură de infractor înrăit)
    pempant (franţuzism): săritor în ochi, extravagant
    peremptoriu: convingător, care nu lasă loc de îndoială
    peripatetiza: a discuta idei în cursul unei plimbări
    petulanţă: jovialitate spectaculoasă, ardoare exuberantă
    pianota: a cînta la pian ca o "distracţie", fără concentrare, într-o doară
    plutocraţie: formă de guvernare în care puterea efectivă în stat aparţine celor cu bani
    pointer: săgeata (sau altă figură) pe care o mişcă mausul pe ecran
    pointilism: tehnică a picturii impresioniste, constînd în realizarea imaginii pe pînză nu prin tuşe de vopsea, ci prin puncte, ceea ce dă un aspect de "mozaic"
    politruc: actrivist de partid (comunist) bun la toate (şi la nimic)
    pompieristic: (stil) afectat, pompos, excesiv
    poncif: banalitate, clişeu, truism; lucru arhi-spus şi arhi-cunoscut
    poncifard: în maniera poncifelor, adică a clişeelor, a banalităţilor, a ideilor gata făcute
    potemkiniadă: prezentare, pentru a înşela ochii şefilor, a unor false realităţi strălucitoare. Cuvîntul vine de la numele unui sfetnic (şi amant) al ţarinei Ekaterina a II a Rusiei (sec. XVIII), Potemkin, care, ca s-o impresioneze cînd călătorea prin ţară, monta faţade de carton foarte arătoase pe cocioabele dărăpănate din sate, aducea turme, cirezi, ţărani graşi şi voioşi - astfel încît suverana rămînea copleşită, din fuga caleştii, ce prosperitate domneşte pretutindeni. S-au făcut şi pentru Ceauşescu lucruri relativ asemănătoare
    preteriţie: figură de stil oratorică prin care vorbitorul anunţă că nu va spune un anumit lucru, pe care totuşi îl spune
    priapism: stare de excitaţie continuă a membrului viril, fără a fi însoţită de voluptate sau ejaculaţie (DN)
    princeps (ediţie ~): prima ediţie a unei cărţi care, ulterior, a avut succes şi a fost de mai multe ori reeditată (lat. princeps: cel/cea dintîi)
    profuziune: abundenţă, revărsare, bogăţie
    propensiune: înclinaţie, pornire
    prostologhikon: antologie (culegere) de prostii
    proteic: cu o mare capacitate de auto-transformare
    prozelit: adept (proaspăt, entuziast) al unei doctrine, al unei credinţe
    pululaţie: înmulţire rapidă, abundentă
    putativ (jur.): care este crezut legal, legitim, deşi lipseşte fundamentul juridic
    quadri: particulă lexicală cu semnificaţia de: "patru", "cu patru componente", "de 4 ori"
    quasi- : aproape, nu chiar cu totul
    rablezian (de la Rabelais): în maniera, în genul lui Rabelais
    rebarbativ: neplăcut, respingător, greu de suportat
    recurent: care revine, care se repetă
    redundant: în plus, peste necesar, superfluu
    retractil (despre oameni): timid, prudent, ezitant în relaţiile cu alţii
    rocambolesc (de la personajul Rocambole din romanele scriitorului francez Ponson du Terrail; despre aventuri, întîmplări etc. ): extravagant, incredibil, super-fantezist
    rugozităţi: asprimi (rugos = zgrunţuros)
    rune: literele vechilor alfabete germanice (p. ext.: semne, caractere greu descifrabile)
    saga: epopee, naraţiune (cu caracter mitizant) de amplă respiraţie
    sagace: ager, perspicace, pătrunzător
    salutar: salvator (NU "demn de a fi salutat"!!!)
    sardonic: cu ironie aspră, severă; muşcător
    sastisit: plictisit, lehămetit; agasat
    savantoid: care imită, fără reuşită, stilul (modul de a fi) savant
    scaner: aparat care "fotografiază" imagini sau texte de pe hîrtie, transformîndu-le în informaţie digitală
    scatologic: referitor la materiile fecale
    scrola: a deplasa un text sau o imagine în sus sau în jos pe ecran, prin învîrtirea cu degetul a rotiţei mausului
    sedativ: calmant, liniştitor
    semantic: care ţine de sensuri, de înţelesuri (şi "descifrarea" lor)
    semiotică: componentă a filosofiei culturii care se ocupă cu studiul sistemelor de semnificare şi comunicare
    sesam: poartă (mirifică, mitologică, din basme)
    sibilinic: misterios, imprecis, echivoc
    sic: aşa (chiar aşa!, deşi nu v-ar veni să credeţi) (lat.)
    sicofant: turnător, delator, denunţător
    siglă: grup de litere folosit ca abreviere ad-hoc
    silă (în limba veche): forţă, violenţă ("cu sila")
    sinoptic: care poate fi văzut dintr-odată, dintr-o privire
    sintagmă: grup aleatoriu de cuvinte cu un minim înţeles unitar, cu o minimă coerenţă logică
    slogan: lozincă, enunţ folosit ca deviză, (peiorativ:) banalitate
    sofism: raţionament cu aparenţă corectă, dar fals în fond, înşelător
    solecism: eroare sintactică (de ex., lipsa acordului între subiect şi predicat); uneori, figură de stil
    sombra: (în funcţie de context): 1. a se scufunda; 2. a cădea, a decădea; 3. a fi nimicit, distrus
    sorginte: sursă, izvor
    spijă (arh.): bronz
    stenahorie (arh. ): un fel de angoasă a plictiselii, o stare de lehamite neliniştită
    stirpe: origine, neam, viţă
    stoic: adept al stoicismului, doctrină filosofică a Greciei antice, a cărei idee principală e că avem nevoie de (şi se cuvine să ne mulţumim cu) extrem de puţin (strictul necesar) spre a încerca să fim fericiţi
    strapontină (în teatru, trenuri etc.): scaun suplimentar, rabatabil, aflat la capătul unui rînd sau ataşat de perete
    subreptice: nepermis; făcut pe ascuns
    sufix: grup fix de sunete care, adăugate după rădăcina unui cuvînt, îi modifică înţelesul
    superbie: îngîmfare, aroganţă, mîndrie teribilă
    şapou: text scurt de deschidere, prezentare a unui articol
    tabacioc (arh.): tutun
    tabernacol: cort în care vechii evrei ţineau tablele Legii
    tabu: care nu e îngăduit a fi evocat, pomenit, discutat, atins (din motive diferite: mistice, politice etc.)
    taliban (figurat): persoană cu convingeri de o radicalitate excesivă, maniheistă; fundamentalist; dogmatic
    taumaturgie: acţiune vrăjitorească, putere de a face miracole
    tautologie: eroare logică ce constă în a defini un lucru prin el însuşi, neaducînd astfel nici o informaţie ("cercul este un cerc")
    teleologie: concepţie conform căreia universul şi societatea umană ar fi organizate întru un anumit scop
    teluric: referitor la pămînt (opus lui ceresc sau romantic, idealist)
    teofanie: apariţia, revelaţia, manifestarea (sub diverse forme) a Divinităţii
    tetralogie: lucrare în patru volume
    textofilie (cuvînt creat ad-hoc): dragoste de text
    thanatic: legat de ideea de moarte
    titila: a atinge fin, a gîdila
    topos (gr.): constantă stilistică, structură/construcţie/modalitate specifică; figură de stil
    transmundan: de dincolo de lumea noastră
    transport (în contextul din sait): extaz, pierdere de sine întru plăcere
    tremolenţă: tremurătură (a glasului etc.)
    tribulaţii: păţanii, peripeţii; întîmplări
    trinitrotoluen: substanţă puternic explozivă
    trop: figură de stil
    tropism: mod de dezvoltare a organismelor, determinat de anumiţi factori (temperatură, stabilitate, lumină etc.)
    turiferar: lăudător din cale-afară, linguşitor
    turnură (în materie de scriere): întorsătură, formulă de stil specifică, frazare anume
    ubicuu: prezent în două (sau mai multe) locuri deodată
    ubuesc: în genul lui Ubu, personaj central al unui ciclu de piese al dramaturgului francez Alfred Jarry (precursor al "literaturii absurdului", inventator al "patafizicii" = ştiinţa care se ocupă de legile care guvernează excepţiile); personajul Ubu şi întreaga atmosferă a textelor în care apare e un amestec de comic grotesc şi de limbaj şi comportament "absurd". O ediţie excelentă din opera lui A. Jarry a dat R. Vulpescu, în 1970
    umoare (în contextul din sait): dispoziţie, stare de spirit
    urît (în context eminescian): plictis
    vacuitate: goliciune, lipsă de conţinut
    vagant: mobil, umblăreţ
    valpurgic (în contextul din sait): desfrînat, dominat de eros carnal
    vaticinaţie: prezicere, profeţie
    venetic: străin
    venial (despre culpe, păcate etc.): scuzabil, nu chiar grav
    verbiaj: vorbărie, trăncăneală
    verbigerant: cu un debit verbal enorm;  extrem de locvace; vorbăreţ fără oprire
    vernacular: care ţine de o anumită ţară; specific, propriu acelei ţări
    vitupera: a înfiera, a critica sever
    vivisecţie: operaţie (incizie) pe viu
    vocabulă: cuvînt, vorbă
    Xantipa (soţia lui Socrate): prototip al soţiei rele, cicălitoare
    xenism: cuvînt străin, care circulă ca atare într-o anumită limbă (fără să capete formă autohtonă)
    xenofil: iubitor de străini, simpatizant a ceea ce este străin
    zaiafet: bairam, petrecere, chiolhan
    zgancă: crusta care se formează pe o rană
    znamenie: v. znamie
    znamie (reg.): om pirpiriu şi urît; pocitanie
    zoil (de la numele propriu Zoil): prototipul criticului (literar) lipsit de har, de talent, de pricepere