IMBECILIZAREA ÎN MASĂ

 

Vezi și:

 
 Mor bibliotecile?
 Cartea în stradă
 Cartea • Justiția • Transparență
 Anglomania • Pornografia
 Violență • Vrăjitoare
 Un "Auschwitz spiritual"
 Sediul Bibliotecii Naționale
 Tragedia Bibliotecii Naționale
 R. Căplescu: "Toleranță 0..."
 Porcăria domină doliul
 Scrisoare deschisă președinților...
 Două scrisori despre "Big Brother"
 Scrisoare deschisă producătorilor...
 Bancuri în Ardeal
 Televiziunea - generator metodic de prost-gust și violență
 Presă, cultură, limbaj
 Concurs "universitar" de "Miss"
 Convorbiri despre o oroare
 "Jurnal" despre manele
 Vînătoarea de hormoni
 Un tineret acultural
 ("Folclorul contraatacă")
 Terorismul prin "rating"
 Morga profesorală a repetenților

       Reproduc, mai jos, un text al eseistului Valentin Protopopescu, în care veți regăsi teme pe care le-am tratat cu insistență, în scris (presă și web) cît și în intervenții televizate, toate aflate sub semnul protestului vehement împotriva "stilului" de grosolănie ignară care a invadat spațiul spiritual românesc.


SUTIENE ȘI MUȘCHI
Valentin Protopopescu

          Mai toate posturile TV din țară ne-au oferit de sărbători enorm de   mult divertisment. Ba Antena 1 și-a sporit procentual oferta, "dăruind" cu 20% în plus distracție și programe de recreere. Oricum ne-am răsuci, un lucru e sigur: esența acestei oferte explozive a constat neabătut într-o spectaculoasă etalare de... sîni și mușchi. Cu sînii dezgoliți atît cît să nu se supere CNA-ul, mai mari, din ce în ce mai mari, cu o "subtilă" predominare a celor naturali în dauna deja răsuflaților sîni siliconați, într-o cavalcadă muzicală care să stimuleze mișcările bruște și tresăririle voluptuoase, fete frumoase, din ce în ce mai frumoase (și mai vide, scuzați răutatea), extrem de tinere, dar nu atît de tinere încît să se supere magistrații, ne-au "fericit" vizual, vorba aceea, astfel încît să „simțim” cît de autentice sunt sărbătorile din iarna 2004-2005. De cealaltă parte, nu au lipsit (cum altfel?) flăcăii chipeși, supli, sportivi, musculoși, dansatori și, firește, foarte "muzicali". De la maneliști mai arătoși la juni silfizi din orizontul muzicii house, chiar că nici un prototip al noului concept de frumusețe masculină nu a fost uitat. Despre talentul de interpreți, compozitori sau dansatori, despre vocația lor umoristică, despre cît de bine sunt obișnuiți să evolueze "pe sticlă", comentariile sunt de prisos. Jena și pudoarea mă împiedică să-i judec pe sărmanii și pe inocentele care au încercat să se producă în zilele acestea din urmă.
          De fapt, dacă stau să mă gîndesc serios, îmi dau seama că "nevinovăția" lor este totală. Toți acești juni „fățoși”, bine construiți, biologic frizînd desăvîrșirea, debordînd de o energie de „tinere animale sălbatice” reprezintă răspunsul la comanda pe care media video o fac zi de zi, de cîțiva ani încoace, printr-un program ticălos. Preluînd asemenea ideologie consumeristă din Occident, profesioniștii noștri din televiziuni au omologat și supramediatizat un nou model uman, ale cărui coordonate sunt tinerețea extremă, frumusețea spectaculoasă și docilitatea confortabilă. Ei au constituit, prin forța de manipulare și de persuasiune a media, o nouă întrupare a ideii de vedetă. Mesajul acestor falși Pygmalioni este tulburător de simplu. Ei vorbesc neobosit despre succes, despre parvenire, despre celebritate. Iată care e cheia succesului: arătați și faceți precum tinerii pe care vi-i prezentăm acum pe ecran! Așa se prezintă viitorul și cine nu pricepe cum se obțin gloria și banii, nici nu va conta!
          Cum să reziști la o asemenea tranșantă comandă, a cărei satisfacere poate conduce în viitor, cine știe, în funcție de noroc, la o foarte tentantă ofertă?
Acesta este visul multora dintre tinerii de astăzi ai României. Iar vidul lăuntric ce însoțește adoptarea acestui model are drept consecință deraparea către alcool, droguri și prostituție. Sau către dezechilibru, depresie și suferință. Căci splendoarea sînilor și a mușchilor nu e niciodată mai mult decît splendoarea unor banale accidente naturale. Iar o viață de om, dacă e lipsită de principii și valori, de o direcție rațională, se cheamă că nici nu este viață de om...

Cultura, nr. 3 (43), 19 ian. 2005