(54-25.IV.1997) JUMĂTĂŢI (Herodot şi Guizot) 
   
          Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, bună seara. Aş vrea să aduc în discuţie, în minutele care urmează, două vorbe spuse mereu doar pe jumătate. Nu mă refer la vocabule propriu-zise, reduse de un anume uz la 50%, de genul: juma-juma, proful, diriga etc., deşi ar merita şi acestea un comentariu, dar îl las pe altădată. E vorba de gînduri mai complexe, din care, printr-o rea obişnuinţă, se spune doar o bucată.
          Dacă bănuiţi că am în vedere dictoane din acelea din care se rostesc îndeobşte doar primele cuvinte (cum ar fi Sic transit... – pentru Sic transit gloria mundi, aşa trece gloria omenească; sau Cine sapă groapa altuia..., restul înţelegîndu-se de la sine) –  ei bine, tot n-aţi ghicit. E în chestie ceva mai complex, cu bătaie mai lungă.
          S-o iau pe îndelete. Cred că ştiţi, nu se poate să nu ştiţi – încă din şcoală trebuie să-l fi auzit – un citat celebru din Istoriile lui Herodot, în legătură cu strămoşii noştri traci şi ramura lor geto-dacii. Vi-l reproduc încă o dată. Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, în paragraful 93 (citez după ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanţ Ştef):
          "Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci".
          Urmînd o sugestie a lui Adrian Marino, să mergem însă mai departe. Ajungem la Cartea a V-a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune şi plăcute; citez din paragraful 3:
          "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt".
          Aici, însă, se termină jumătăţile care se citează de regulă spre a ne auto-flata. Să citim ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos:
          "Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi".
          Simţiţi cum bate pîrdalnicul de Herodot, din secolul 5 î.Cr., pînă în ziua de azi? Şi staţi, că n-aţi auzit încă toată cealaltă "jumătate". În paragraful 6 al Cărţii a V-a, zice aşa, pardon:
          "La ei, la traci, trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă".
          Nu prea ne mai place, aşa e? Şi dacă mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, că
          "La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare",
chiar că, din lăudător al străbunilor, Herodot devine parcă primul "denigrator" (în slujba cine-ştie-căror agenturi) al neamului nostru şi al tranziţiei noastre dinspre of spre aoleu.
          Eu n-am timp să comentez, ci doar v-am supus judecăţii ambele jumătăţi ale observaţiilor sale nepărtinitoare. 

          Să trec la cealaltă vorbă, care se spune şi ea de obicei trunchiată stupid. Nu e chiar fără legătură cu cea dinainte, deşi le despart zeci de secole. Mai ales după 1989, s-a putut auzi, în varii împrejurări, ideea că în societăţi ca a noastră, care au suferit un brusc proces de liberalizare, ar funcţiona o obsesie colectivă, ca un comandament unic, faimosul îndemn al omului de stat francez din veacul trecut, François Guizot: “Enrichissez-vous!” Îmbogăţiţi-vă!
          DAR e un fals! E doar o jumătate! Ministrul lui Ludovic Filip n-a dat acest sfat cu alură sălbatică: faceţi orice, nu ţineţi seama de nimic, călcaţi pe principii sau pe cadavre ca să puteţi dormi pe o saltea de bani! Nu! Nici vorbă! E absurd: Guizot, care era şi un fervent credincios protestant, deci avînd cultul străduinţei în suflet şi frică de Dumnezeu, nici n-ar fi putut propovădui aşa o grosolănie. Spusa sa întreagă, pe care vulgarizatorii ne-au transmis-o ciuntită, este:
          “Enrichissez-vous par l'épargne et le travail!”,
adică “Îmbogăţiţi-vă prin buna chivernisire a banilor şi prin muncă!” E cu totul altceva.
          Împrejurările de atunci seamănă întrucîtva cu cele de acum: în 1843, cînd a spus Guizot aceste vorbe, în Franţa se punea problema ca populaţia să înceapă a-şi folosi drepturile politice şi sociale cucerite prin Revoluţie, pentru a o duce mai bine. Dar e incorect să i se atribuie înţeleptului demnitar şi istoric premisele capitalismului de junglă sau maidan care se practică masiv la noi. 

          Vă salut cu cea mai tracică solemnitate.