Saitul George Pruteanu • PARABOLA şi DIAVOLUL

            Bună seara. Pînă să ajung la subiect, rezolv iute cîteva chestiuni curente. Pe prima, inamicii o vor lua drept autoreclamă, dar oamenii întelegători o vor accepta drept ceea ce este: simplă politeţe. Recent, maestrul Radu Beligan a avut amabilitatea de a exprima, în ziarul Actualitatea, cîteva opinii deosebit (excesiv!) de flatante la adresa emisiunii acesteia; îi mulţumesc, ca şi d-lui Zigu Ornea. Şi profit de ocazia creată ca să fac acelaşi lucru şi faţă de d-nii Tudor Octavian şi Gabriel Liiceanu, care au scris cîte un articol consacrat acestor zilnice 5 minute.
            Punctul 2: unii telespectatori mi-au scris nelinistiţi de schimbarea numelui străzii pe care se află studiourile televiziunii ProTV, din "Carol I" în "Pache Protopopescu". Îi asigur că n-au motive a se tulbura. Regelui Carol I i s-a dat cinstea cuvenită şi o parte a acestei artere îi poartă în continuare numele. Restul, de la rond şi pînă la Piaţa Iancului, şi-a recăpătat denumirea care este, în fond, cea tradiţională: Pake Protopopescu, şi pe care a purtat-o zeci de ani: "Bulevardul Pake".
            Acest Pache Protopotescu, pe numele său întreg Emanoil Pache Protopopescu, nu e un fitecine: născut în 1845, a studiat la Paris, a fost avocat şi membru al Partidului Conservator, prefect al Poliţiei Capitalei şi, între 1888 şi 1891, primar al Bucureştilor, timp în care s-a distins printr-o intensă şi rodnică activitate întru înfrumuseţarea şi modernizarea oraşului. Marele bulevard de la est la vest (Pache-Carol-Republicii-Elisabeta-Kogălniceanu, din Iancului pînă-n Cotroceni) e opera sa, şi, pentru aceasta şi alte înfăptuiri frumoase, i se ridicase cîndva şi o statuie. Aşa că, slavă Domnului, aici totul e în ordine. Iar despre numele străzilor din sfîrtecata noastră urbe vom mai vorbi.

            Acum, însă, pohta ce-am pohtit este a vă spune cîteva vorbe despre...vorbă! Mai exact, despre secreta legătură dintre diavol şi excesul de vorbă sau vorba fără rost (vorba fără Dumnezeu).
            Cum spunem despre cineva care îndrugă verzi şi uscate? Că "pălăvrăgeşte". De unde vine "a pălăvrăgi"? De la "palavră". Dar "palavră", de unde vine? Dicţionarele spun că din turcescul palavra, care la rîndul lui provine din neogrecescul palavra. N-am înaintat prea mult. Facem însă un pas hotărîtor spre zona fascinantă, dacă ne întrebăm: de unde a apărut neogrecescul palavra? Acesta se trăgea dintr-un cuvînt al limbii latine ecleziastice, anume parabola care fusese preluat - şi acum dăm de fundul sacului - din grecescul parabole. Acest cuvînt din vechea limbă greacă e format din două părţi: para (care înseamnă "dincolo", "dincolo de", sau "împotriva", cum e în paradox sau paranormal) şi verbul balein, care-nseamnă "a arunca" (de unde a venit balistică, disciplina care se ocupă cu studiul traiectoriilor).
            Ce e parabola? O alegorie, o poveste care ne trimite, ne aruncă gîndul dincolo de cuvintele ei. (Las deoparte acum sensul din geometrie). Iniţial însemna "comparaţie", apoi a intrat în sintagma "parabola lui Isus", a căpătat sensul de "cuvîntul lui Isus" şi, în cele din urmă, doar pe cel de "cuvînt" (la fel s-a întîmplat cu latinescul verbum, care şi el semnifica la început "cuvîntul lui Dumnezeu"). Fonetic, cuvîntul a evoluat cam aşa: parabola-parabla-paraula, astfel că din parabolă se trag: cuvîntul francez parole (care-nseamnă "vorbă") şi româneştile parolă (cu sensul militar sau informatic), exclamaţia parol! (adică "pe cuvînt de onoare") şi parlament (adică locul unde, din vorbă-n vorbă şi prin con-vorbiri, se fac legile).
            Bun, vă-ntrebaţi dv. intrigaţi, dar unde e dracul? He, he, he, zîmbesc eu mefistofelic. [Berlioz] Păi cum i se mai spune dracului? Diavol. Şi care e adjectivul de la diavol? Diabolic? E? Simţiţi cum se leagă? Diabolic: dia-bolos, acelaşi verb: "a arunca printre, de-a curmezişul". În vechime, cuvîntul însemna "aruncător de vorbe piezişe", vorbitor de rău, deci calomniator. Explicaţia înţelesului drăcesc constă în hiperbola (hiper = "peste, mai mult decît") conform căreia cel mai mare calomniator al Universului e diavolul.
            E floare la ureche acum pentru dv., răbdătorii mei ascultători, să faceţi legătura şi cu simbol (evident, de la sim-balein, "a arunca împreună"): simbolul e "marca, emblema, semnul a ceva" cu care, la începutul începutului a fost aruncat împreună în Lume şi acum îi ţine doar locul.
             Dar palavra şi pălăvrăgeala sunt ceva diabolic, aşa că sunt parolist şi mă opresc aici. Bună seara!