În gînd îmi stărui, Myrto, divină vrăjitoare
Şi tu, oraş al mării, cu focuri mii arzînd,
Revăd raza-aurorei pe fruntea ta jucînd
Şi aurul din păru-ţi cum prin ciorchini apare.
Din cupa ta sorbit-am beţii ameţitoare,
Din licărul de-o clipă al ochilor rîzînd,
Atunci spre Iacchus zeul cătam, rugi înălţînd,
Căci Muza mă scăldase într-al Eladei soare.
Acum ştiu de ce iarăşi vulcanul s-a aprins:
Cu pasul tău, o, Myrto, pe-acolo ai trecut,
Şi dintr-o dată cerul fu cu cenuşă nins.
De cînd nomadul duce ţi-a frînt zeii de lut,
Sub laurul
- cunună pe-a lui Virgiliu liră -
Hortensia cea pală şi mirtul se uniră.
VERSURI AURITE
Cum altfel? Totul e
sensibil!
PITAGORA
Om! - cuget liber!
- oare te crezi singura minte
În lumea asta unde irumpe viaţă-n toate?
Sălaşul forţei tale e doar în libertate
Iar universul nu ţi-e izvor de-nvăţăminte
Respectă-n orice fiară acel elan fierbinte
-
Vieţi palpită-n floare, Naturii-ncredinţate;
Sunt tainele-nsoţirii în pietre încrustate:
căci totul e sensibil. Şi totul te cuprinde!
Fereşte-te de ochii din zidul fără semne:
De-a verbului magie materia e pătrunsă,
Deci nu ţi-o fă părtaşă decît la rosturi demne
În orice lucru zace Divinitatea-ascunsă
Şi, ca un ochi ce-apare de sub pleoapa ovală,
Din orice miez de piatră un spirit pur exală.
Traduceri de George Pruteanu |
|
Je pense
à toi, Myrtho, divine enchenteresse,
Au Pausilippe altier,de mille feux brillant,
A ton front inondé des clartés d'Orient,
Aux raisins noirs melés avec
l'or de ta tresse.
C'est dans ta coupe aussi que j'avais bu l'ivresse,
Et dans l'éclair furtif de ton oeil souriant,
Quand aux pieds d'Iacchus on me voyait priant,
Car la Muse m'a fait l'un des fils de la Grèce.
Je sais pourquoi là-bas
le volcan est rouvert:
C'est qu'hier tu l'avais touché d'un pied agile,
Et de cendres soudain l'horizon s'est couvert.
Depuis qu'un duc normand brisa tes dieux d'argile,
Toujours, sous les rameaux du laurier de Virgile,
Le pâle hortensia s'unit au myrte vert!
VERS DORÉS
Eh quoi? tout est sensible!
PYTHAGORE
Homme! libre penseur
- te crois-tu seul pensant
Dans ce monde où
la vie éclate en toute chose?
Des forces que tu tiens ta liberté dispose,
Mais de tous tes conseils l'univers est absent.
Respecte dans la bête
un esprit agissant -
Chaque fleur este une âme
à la Nature éclose;
Un mystère d'amour dans le métal repose:
Tout est sensible!
- Et tout sur ton
être est puissant!
Crains dans le mur aveugle un regard qui t'épie:
A la matière
même
un verbe est attaché,
Ne la fais pas servir
à
quelque usage impie.
Souvent dans l'être obscur habite un Dieu caché;
Et, comme un oeil naissant couvert par ses
paupières,
Un pur esprit s'accroît sous l'écorce des pierres.
|
