Charles Baudelaire

PORNIRE-N SUS  

Deasupra, peste lacuri, peste prăpăstii sparte,
Şi peste munţi, şi codri, şi nori, şi mai departe,
Şi dincolo de soare, mai sus, din zbor īn zbor
De lumile-nstelate şi de hotarul lor,

Sufletul mi se-nnalţă uşor īn dimineaţă,
Şi ca īnnotătorul, cīnd undele-l răsfaţă,
Despică nesfīrşirea pieptiş, ca un bărbat
Cuprins de bucuria beţiei şi furat.

Ridică-te īn Slava de aur, frăţioare,
Şi scaldă-te īn albul văzduh de-mprospătare,
Şi soarbe din răcoarea ţinuturilor reci
Văpaia risipită prin care sprinten treci.

Din chinul īntristării, urītului, mīhnirii,
Īmpovărat de ceasul de-acum şi-al amintirii,
Eu pizmuiese pe omul ce-şi rupe din călcīi
Pămīntul, ca s-ajungă īn ceruri cel dintīi;

Pe cel cu gīnduri zvelte, ca nişte ciocīrlii
Ce-şi iau īn zori avīntul din scorburi spre Tării,
El īnţelege graiul şi glasul, pe tăcute,
A1 florilor deschise şi-al lucrurilor mute.

 Traducere de Tudor Arghezi