Informatii suplimentare referitoare la continutul paginii.

Edgar Allan Poe

THE RAVEN CORBUL

Once upon a midnight dreary, while I pondered, weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.
“'Tis some visiter, I muttered, tapping at my chamber door,
Only this and nothing more”.
 

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte
Din oracole cețoase, cărți cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n ușa mea ușor.
 ,,E vreun trecător – gîndit-am – și-a bătut întîmplător.
                                    Doar atît, un trecător."

Ah, distinctly I remember, it was in the bleak December,
And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.
Eagerly I wished the morrow; vainly I had sought to borrow
From my books surcease of sorrow, sorrow for the lost Lenore,
For the rare and radiant maiden whom the angels name Lenore,
Nameless here for evermore.
 

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – și niciunde-n cărți vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
                                    Nume-n lume trecător.

And the silken sad uncertain rustling of each purple curtain
Thrilled me, filled me with fantastic terrors never felt before;
So that now, to still the beating of my heart, I stood repeating
"'Tis some visiter, entreating entrance at my chamber door,
Some late visiter entreating entrance at my chamber door;
This it is and nothing more.
 

În perdele învinse roșul veșted de mătase
Cu-o foșnire de neliniști, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Și-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig și noapte vrea să ceară-un ajutor –
                                   Nu-i decît un trecător."

Presently my soul grew stronger; hesitating then no longer,
"Sir," said I, "or Madam, truly your forgiveness I implore;
But the fact is I was napping, and so gently you came rapping,
And so faintly you came tapping, tapping at my chamber door,
That I scarce was sure I heard you"
, here I opened wide the door,
Darkness there and nothing more.
 

Astfel liniștindu-mi gîndul și de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Și-ați bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am  crezut că-i doar părere!"
Și-am deschis, netemător,
                                    Beznă, nici un trecător.

Deep into that darkness peering, long I stood there wondering, fearing,
Doubting, dreaming dreams no mortals ever dared to dream before;
But the silence was unbroken, and the stillness gave no token,
And the only word there spoken was the whispered word, "Lenore!"
This I whispered, and an echo murmured back the word, "Lenore!",
Merely this and nothing more.
 

Și-am rămas în prag o vreme, inima simțind cum geme,
Năluciri  vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte  numai, nesfîrșită, bezna-n sinea-i adîncită,
Și o vorbă, doar șoptită, ce-am șoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns șoptit: ,,Lenore!''
                                    Doar ecoul trecător.

Back into the chamber turning, all my soul within me burning,
Soon again I heard a tapping something louder than before.
"Surely," said I, "surely that is something at my window lattice;
Let me see, then, what thereat is and this mystery explore,
Let my heart be still a moment and this mystery explore”;
'Tis the wind and nothing more.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Și-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeț strein ce bate...
Nu știu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
                                    Vînt și nici un trecător.

Open here I flung the shutter, when, with many a flirt and flutter,
In there stepped a stately Raven of the saintly days of yore.
Not the least obeisance made he; not a minute stopped or stayed he,
But, with mien of lord or lady, perched above my chamber door,
Perched upon a bust of Pallas just above my chamber door,
Perched, and sat, and nothing more.

Geamul l-am deschis o clipă și, c-un foșnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune și-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
                                    Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Then the ebony bird beguiling my sad fancy into smiling,
By the grave and stern decorum of the countenance it wore,
"Though thy crest be shorn and shaven, thou," I said, "art sure no craven,
Ghastly grim and ancient Raven wandering from the Nightly shore,
Tell me what thy lordly name is on the Night's Plutonian shore?"

Quoth the Raven: "Nevermore."
 

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, țanțoș și încrezător.
Și-am vorbit: ,,Ți-e creasta cheală, totuși intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopții-adînc sobor!
Care ți-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''

                                    Spuse Corbul:  ,,Nevermore.''

Much I marvelled this ungainly fowl to hear discourse so plainly,
Though its answer little meaning, little relevancy bore;
For we cannot help agreeing that no living human being
Ever yet was blessed with seeing bird above his chamber door,
Bird or beast upon the sculptured bust above his chamber door,
With such name as "Nevermore."
 

Mult m-am minunat, firește, auzindu-l cum rostește
Chiar și-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu știu om pe lume să  primească-n casă-anume
Pasăre ce-și spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n
zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd  pe-un bust strălucitor-
                                    Corb ce-și spune:  ,,Nevermore''.

But the Raven, sitting lonely on that placid bust, spoke only
That one word, as if its soul in that one word he did outpour
Nothing farther then he uttered; not a feather then he fluttered,
Till I scarcely more than muttered: "Other friends have flown before,
On the morrow he will leave me, as my Hopes have flown before."
Then the bird said "Nevermore."
 

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că știe,
Sufletul și-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîșietor.
Mult  rămase, ca o stană.n-a mișcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulți prieteni, mulți, ca-n zbor –
Va pleca și el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
                                    Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Startled at the stillness broken by reply so aptly spoken,
"Doubtless," said I, "what it utters is its only stock and store,
Caught from some unhappy master whom unmerciful Disaster
Followed fast and followed faster till his songs one burden bore,
Till the dirges of his Hope that melancholy burden bore
Of  'Never, nevermore.'"

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neștiutor.
L-a-nvățat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
                                    Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

But the Raven still beguiling all my sad soul into smiling,
Straight I wheeled a cushioned seat in front of bird and bust and door;
Then, upon the velvet sinking, I betook myself to linking
Fancy unto fancy, thinking what this ominous bird of yore,
What this grim, ungainly, ghastly, gaunt, and ominous bird of yore
Meant in croaking "Nevermore."
 

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilțul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, și vise, doruri, și nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopții, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran și cobitor –
                                    Vorba  "Never – Nevermore"

This I sat engaged in guessing, but no syllable expressing
To the fowl whose fiery eyes now burned into my bosom's core;
This and more I sat divining, with my head at ease reclining
On the cushion's velvet lining that the lamp-light gloated o'er,
But whose velvet violet lining with the lamp-light gloating o'er
She shall press, ah, nevermore!
 

Nemișcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Și simțeam iar îndoiala, mîngîiat de căptușeala
Jilțului, pe care pala rază-l lumina ușor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, ușor,
                                    Ea, pierduta mea Lenore!

Then, methought, the air grew denser, perfumed from an unseen censer
Swung by Seraphim whose foot-falls tinkled on the tufted floor.
"Wretch," I cried, "thy God hath lent thee, by these angels he hath sent thee
Respite, respite and nepenthe from thy memories of Lenore!
Quaff, oh quaff this kind nepenthe and forget this lost Lenore!"
Quoth the Raven: "Nevermore."
 

Și-am simțit deodată-o boare, din cățui aromitoare,
Nevăzuți pluteau, c-un clinchet, pași de înger pe covor;
,,Ție, ca să nu mai sîngeri, îți trimite Domnul  îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiți de plîngeri, și de dusa ta Lenore.
 Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
                                    Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

“Prophet!” said I, "thing of evil! prophet still, if bird or devil!,
Whether Tempter sent, or whether tempest tossed thee here ashore,
Desolate, yet all undaunted, on this desert land enchanted,
On this home by Horror haunted, tell me truly, I implore,
Is there, is there balm in Gilead?, tell me, tell me, I implore!"

Quoth the Raven: "Nevermore!"
 

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă ești iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un țărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''

                                  Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

"Prophet!" said I, "thing of evil! prophet still, if bird or devil!
By that Heaven that bends above us, by that God we both adore,
Tell this soul with sorrow laden if, within the distant Aidenn,
It shall clasp a sainted maiden whom the angels name Lenore,
Clasp a rare and radiant maiden whom the angels name Lenore?"

Quoth the Raven: "Nevermore!"
 

,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolții și pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia și-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''

                                  Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

"Be that our sign of parting, bird or fiend!" I shrieked, upstarting,
"Get thee back into the tempest and the Night's Plutonian shore!
Leave no black plume as a token of that lie thy soul has spoken!
Leave my loneliness unbroken! quit the bust above my door!
Take thy beak from out my heart, and take thy form from off my door!"

Quoth the Raven: "Nevermore!"
 

,,Fie-ți blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele și vîntul,
Piei în beznă și furtună, sau pe țărmul Nopții-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ți veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ți pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan,  în zbor!''

                                    Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

And the Raven, never flitting, still is sitting, still is sitting,
On the pallid bust of Pallas, just above my chamber door;
And his eyes have all the seeming of a demon's that is dreaming,
And the lamp-light o'er him streaming throws his shadows on the floor;
And my soul from out that shadow that lies floating on the floor
Shall be lifted - NEVERMORE!

 

Și de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, și stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra ușii mele, pînditor,
Ochii veșnic stau de pază, ochi de demon ce  visează,
Lampa își prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Știu, eu n-am să scap din umbra-i nemișcată pe covor.
                                    Niciodată – NEVERMORE!.

Traducere de Mihu Dragomir
(din volumul Poezii și poeme, Ed. Tineretului, Buc., 1963)