Răpăie ploaia, dusă-în vînt,
Pe-acoperişuri, liniştit,
De tine tot mai strîns lipit,
Faţa-mi ascund şi tristul gînd.

Grădina neagră cu doi brazi
Şi mica lampă-în colţ pitită,
Suspinele-ţi de-îndrăgostită:
Ci unde-s toate astea azi?

Şi-acum aud ploaia căzînd,
Dar altfel îmi răsună-n gînd…

Aleargă ploaia, dusă-n vînt
Pe-acoperişuri, ca un plîns,
De tine mă lipesc mai strîns
Ca să-mi ascund prea tristul gînd.

Grădina cu copaci de fum
Şi lampa ta, la pat pitită,
Suspinele-ţi de-îndrăgostită:
Ci unde-s toate astea-acum?

Şi astăzi ploaia-n geam o-ascult,
Dar nu-i precum cea de demult…