|
Charles Baudelaire
ALBATROSUL
|
Ca să se joace uneori unii marinari
Prind albatroşii, păsări tăcute ale zării,
Care-nsoţese de-aproape, ca nişte steaguri mari,
Corăbiile duse de răzvrătirea mării.
* |
Ca să petreacă, după un obicei al lor,
Corăbierii mării prind albatroşi din zbor.
Aceşti giganţi ai zării, cu penele de
săbii,
Copilăroşi, īn stoluri se ţin după corăbii. |
Abia lăsaţi din braţe pe scīnduri, subt catarg,
Acestor şoimi puternici ai marelui azur
Īncep să le atīrne, ca un veşmīnt prea larg,
Aripele greoaie, din umeri, īmprejur.
* |
Răpit abia din Slavă şi pus să
umble, jos,
Arhanghelul Tăriei stīngaci e şi sfiios.
Aripile-i atīrnă, şi-i zac, şi nu-i ajung,
Ca mīnecile goale, din umeri, unui ciung. |
Īnfruntătorul bolţii e-acum stīngaci şi şui.
Semeţ pīn'adineaori, viteazul s-a prostit.
Glumind, un om īi vīră īn cioc luleaua lui
Ori īl maimuţăreştc cu mersul izmenit.
* |
Ce bleg e caraghiosul ceresc şi ce schilod,
Batjocură de glumă şi rīs pentru norod!
Un om īn plisc luleaua i-o vīră şi-l īngīnă,
Īmpiedecat īn straie, cum şchioapătă, pe-o
rīnă. |
Asemeni e poetul cu Prinţul dintre nori.
Stăpīn peste furtună, prăpastie şi vīnt,
E-mpiedicat să meargă, hulit de muritori,
Cīnd aripile-i vaste l-aruncă de pămīnt.
*
Traducere de Tudor Arghezi (1923) |
Poetul e de-o seamă cu pasărea frumoasă:
Īnfruntă vijelia şi arcul, şi nu-i pasă.
Dar surghiunit cu chiot şi singur īn
răstrişte,
Aripa uriaşă nu-l lasă să se mişte.
*
Traducere de Tudor Arghezi
(1938)
|
