DURERI BASARABENE

        Despre ce scrie un bun scriitor romān (poet, prozator, eseist - şi deputat!) care trăieşte la Chişinău¹?                      

        ...Despre mănăstirile Basarabiei, de pildă, pe care, voluptuos al detaliului istoric, le enumeră cu o erudiţie amestecată cu patetism ca-n Delavrancea: Căpriana, Hīncu, Vărzăreşti, Ţigăneşti, Saharna, Suruceni, Condriţa, Frumoasa, Răciula, Zloţi... Ce au ajuns acestea īn comunism? Căpriana, īnchisă īn 1961 - spital de tuberculoşi. Hīncu- paragină. Vărzăreşti -depozit. Ţigăneşti, Saharna - aziluri de nebuni. Suruceni - puşcărie. Condriţa - hotel de ştabi, iar biserica ei - sală de dans. Zloţi - grajd.

        ...Despre Numele de īmprumut: "E plină Basarabia de Ruslani şi Ruslane, Veaceslavi şi Veaceslave, Svetlane, Borişi, Sveatoslavi... Şi tot mai puţine nume de-ale noastre (...) Iar basarabenii parcă nu observă caraghioşenia numelor lor şi-şi botează copiii tot cu: Serioja, Stiopa, Mişa, Foma, Iura, Ghena..." (p.60). Pe unul īl cheamă Vladlen (de la Vladimir Lenin), pe alta Stalina sau Tractorina. Budăi a devenit Budeev. Izmană şi-a zis Izmenīi.

        ...Despre Dictatura mediocrităţii: ""Sunt daţi afară de la serviciu mai ales oamenii deştepţi şi competenţi (...). Mulţi dintre compatrioţii noştri cărora li s-a scuipat īn suflet pleacă. Unde īi duc ochii. Unii īn Romānia. Alţii īn Rusia. Şi-n locul lor vin alţii. Care devin peste noapte cetăţeni ai R.M., obţin posturi bune fără să li se ceară să cunoască limba de stat, procură apartamente, privatizează īntreprinderi..." (p.81). Īn Republica Moldova, ruşii erau: īn 1991 - 11,6%; īn 1992 - 12,8%; īn 1993 - 13%. 

        ...Despre lupta dură pentru limba romānă; īmpotriva unora ca Ion D. Ceban, de ex., care dorea "curăţirea limbii moldoveneşti literare de stratificări burghezo-naţionaliste străine, īngunoieşetoare" şi īnlocuirea lui ficat cu maiură sau a lui cravată cu gīt-legău. Īn 1990, īn Republica Moldova erau peste 470.000 de rusofoni care, totuşi, doreau să īnveţe romāneşte; īn 1991 - doar 200.000; īn 1994 nu mai rămăsese nici unul, nu se mai simţea nevoia... (p.177). "Īn Chişinău funcţionează (1994) mai multe şcoli medii ruse şi ruso-romāne (tot ruseşti!) decīt şcoli romāneşti" (p.178). La Bălţi sunt 14 şcoli medii ruse, 4 romāneşti. La Tighina: 14 ruse, 2 romāneşti. La Rībniţa: 11 ruse, 1 romānească. "După cinci ani de la decretarea limbii romāne, limba rusă mai e īn continuare limbă de stat īn Republica Moldova. La noi, limba şefilor este cea rusă" (p.179). Un text răvăşitor este cel intitulat O filă pentru cartea ruşinii, despre ziua īn care Parlamentul de la Chişinău a hotărīt prin vot, cu 58 de voturi pentru şi 25 contra, că limba vorbită īn Basarabia nu e limba romānă, ci limba "moldovenească", īn ciuda opiniei contrare a lingviştilor din īntreaga lume. Acesta e continuat de un adevărat studiu viforos (Īn ce limbă a vorbit Ştefan cel Mare), cu o impresionantă bogăţie de date, revărsate īn cascadă, absolut peremptoriu īntru ideea simplă că dintotdeauna, romānii din toate provinciile au vorbit una şi aceeaşi limbă, căreia īi şi dădeau acelaşi nume.

        ...Despre noul "folclor", cīntece de "viaţă nouă": "Bade-al meu e gospodar,/ are mărci, are dolari./ Inima īmi bate des/ Cīnd īl văd īn Mercedes" (p.125) sau "Fie pīinea cīt de rea/ Da’ tot mai scumpă e-n ţara mea!" (p.167).

        ...Despre privatizare: "S-a furat tot ce s-a putut fura². Privatizarea mare o fac numai străinii. Care au saci cu bani pe care li-i pune la dispoziţie Rusia sau Istambulul (...) Ţara e scufundată īn sărăcie, dezordine, jaf, nesiguranţă, haos" (p.118).

        ...Despre independenţă: "Pentru o călătorie pe care am efectuat-o īn acest an (1995) īn Italia am fost nevoit să-mi fac viza la Moscova" (p.132). "Oraşul-capitală a Republicii Moldova e din nou oraşul Moscova. Independenţa R.M. nu mai există nici ea decīt īn imaginaţia unora" (p.120).

        ...Despre Biserica Ortodoxă: "Ī.P.S. Vladimir (care interzice imaginea lui Ştefan cel Mare īn biserici, pe motiv că e romān) se autointitulează cu un titlu expansionist «Mitropolit al Chişinăului şi al ĪNTREGII Moldove». Ceea ce trădează intenţia patriarhului Alexii al Moscovei şi a Moscovei īnsăşi de a-şi lărgi hotarele «oblăduirii creştineşti» pīnă la Carpaţi şi Siret... Cum pot fi calificate toate aceste lucruri, cīnd un patriarh al unei ţări străine numeşte mitropoliţi, episcopi, popi etc. īn ţara noastră, altfel decīt un amestec flagrant īn treburile interne ale unui stat suveran?" (p.149).

        ...Despre complexe: "Suntem un popor avīnd complexul inferiorităţii. Că nu ştim bine ruseşte, că nu vorbim bine limba romānă, că nu putem formula o cerere către vreo instituţie īn limba rusă, dar nici īn cea maternă, că nu ne cunoaştem istoria şi trebuie să ne-o povestească străinii (...), că ni se face ruşine atunci cīnd ne intră hoţii īn casă şi nu mai au ce fura" (p.191).

        ...Despre Televiziunea basarabeană de stat, īn 1996: "Sub motiv că luptă cu romānismul, Televiziunea a devenit o televiziune rusească de «limbă moldovenească». Ea elogiază, prin filmele pe care le difuzează, pe cotropitorii de la răsărit, modul lor de viaţă, reabilitează ideile pioniereşti, comsomoliste, comuniste... Şi asta, zi de zi, oră de oră!" (p.227).

        ...Despre ce a făcut statul romān īn Basarabia: īn 1915, īn Basarabia erau 46 de cooperative de consum - īn 1920, 519. Īn 1915, nici o bancă populară - īn 1927, 640. Īn 1915, nu se ştia ce e acela un "cămin cultural" - īn 1940 era cīte unul īn fiecare comună. Īn 1918, ştiau carte doar 10% dintre bărbaţi şi 2% dintre femei - īn 1940 ştia carte 70% din populaţie. Ce a făcut puterea sovietică: īn 1940, romānii erau īn Chişinău 78% - īn 1989, doar 42%. Īn Bălţi: 1940, 70% - 1989, 37%. Tighina: 1940, 53% - 1989, 25%. Tiraspol: 1940, 65% - 1989,12%.

        Parafrazīndu-l pe Malraux, Nicolae Dabija (spirit paşoptist, ardent, cu largă anvergură stilistică, de la ironia snoavei sau cea mordant swiftiană pīnă la patos acribios şi reverberaţii demostenice) e convins că "īn secolul XXI, Republica Moldova (chiar cu păstrarea independenţei ei) sau va fi romānească, sau nu va fi deloc" (p.120). Asta cred şi eu, numai că secolul cu pricina bate la uşă, şi noi nici măcar n-am īnceput spiritualizarea frontierei, iar la Chişinău, azi, pe tarabe, găseşti o (una!) publicaţie romānească şi nouă ruseşti. Ministere ale Culturii, deşteptaţi-vă!
___________________________
         1) Nicolae Dabija, Icoană spartă, Basarabia, Ed. Fundaţia "Scrisul Romānesc", Craiova, 1998, col. "Romāni uitaţi", cu o prezentare pe cop. a IV-a de acad. Mihai Cimpoi, 360 p.
           2) Unde am mai auzit noi fraza asta?...