JURNAL

          10 nov. - ora 20,03 Mă aşez să scriu cronica pentru Dilema. Merge televizorul (remaniere, Ciorbea-autoritate). Intră oare mîine Ordonanţa în plen?

                    § Cartea* am citit-o alaltăieri. Mi-a plăcut? Păi, trebuie să-mi fi plăcut, altfel n-o duceam pînă la capăt, căutam altceva.

          20, 17 Obosit, nu ştiu cum să încep. Ce poţi să spui despre un jurnal? Cu ani în urmă, am scris un eseu de vreo 30 de pagini despre jurnale. În această rubrică, am consemnat toate jurnalele care au apărut în ultimul lustru. Aşadar, am un trecut glorios. Trecutul nu ţine de foame...

          20,24 (Am scris doar ora, dar nu s-a legat nici o frază).

          21,20 Ce-am făcut o oră? Am stat cu ochii în cartea Doinei Jela, ca-ncet să mi se-apropie... Mi-am reprivit însemnările de pe pagina albă de la urmă. Mi se par seci, neproductive. De exemplu. Am scris: un jurnal al neacceptării. Ce am vrut să(-mi) spun? Că Doina Jela trăieşte în comunism (între anii 1979 şi 1989, cei din care ne oferă bucăţi din jurnalul ei) cu un sentiment acut de inaderenţă, faţă de ceea ce ea simte că este absurdul din jur, societatea romănească a lui Ceauşescu şi a executanţilor, pînă jos, ai ideilor sale...

          21,50 ...Iau cartea din raft şi găsesc citatul potrivit: Ce divorce entre l'homme de sa vie, l'acteur et son décor, c'est proprement le sentiment de l'absurdité (Camus, Le mythe de Sisyphe).

          21,55 Textul Doinei Jela începe cu o zi din septembrie 1979, cînd a constatat că i-a "dispărut" un caiet al jurnalului, cu însemnări pe vreo doi ani şi jumătate. Exact acelaşi lucru mi s-a întîmplat şi mie, în 1975, vara, în redacţia Cronicii din Iaşi. Nu e singurul lucru în care mă regăsesc: şocul avut după ce am văzut de trei ori filmul Călăuza (pe care îmi amintesc că-l proclamam prietenilor "un film filozofic!, cel mai profund film făcut vreodată!"); indignarea amestecată cu umilinţă, provocată de convocarea la Miliţie ca să-mi declar maşina de scris (am şi publicat în Dilema, nr.72 din 27 mai 1994, "autorizaţia" căpătată atunci); ebuliţia mentală stîrnită de Jurnalul de la Păltiniş al lui Liiceanu (procurat sub forma unui xerox clandestin); calvarul procurării unei butelii de aragaz pline; freamătul în faţa cărţii La Valse aux adieux a lui Kundera; iritarea produsă de conformismul laş al unor "oameni ai muncii" din unele "colective" ("-Uite care-i treaba, dacă tu ai spate şi-ţi permiţi să spui că mănînci c., n-o spune şi-n numele nostru, că noi n-avem spate", p.323); comerţul "condiţionat"; uimirea generată de distanţa dintre piscul şi poalele lui Adrian Păunescu, date peste cap... Dar am să revin la scriitori, am făcut o listă lungă pe pagina finală albă.

          21,20 Preiau altă notaţie de acolo, apropo de "oamenii muncii de bine". Am scris aşa: omul socialist 167. Mergem la fila cu pricina, 167: "...e imposibil să respecţi pe cineva care nu se respectă el însuşi. Cineva căruia poţi să-i opreşti apa, lumina, căldura, la orice oră vrei, poţi să-i dai să mănînce oase, pîine din tărîţe, mălai amar, vulvă de vacă, poţi să-i dărîmi casa şi să-l muţi în apartamente neterminate, să dublezi preţul la pungi, care se rup sub greutatea cîtorva ouă cu greu procurate, să-i vinzi timbre care nu se lipesc, haine care se destramă, detergenţi care nu spală, creioane care nu scriu, spectacole de ziua femeii dedicate unei singure femei... Cineva care la toate astea aplaudă sigur nu merită respectat". Da, ăştia eram, doar că nu aplaudam chiar toţi.

          11 nov. - 0,55 Merge greu. Ce-am mai scris pe fila finală: viaţă 204, 223, 229, 264, 273, 276, 295. Adică? La p.204 (1984) e scena cu funcţionara care-i spune autoarei, cu bucurie rea, că va aştepta doi ani pînă va primi butelie. La p. 223 (1985): "Flore vine de la şcoală udă şi cu pantalonaşii îngheţaţi pe ea, ca de tablă, fiindcă nu s-a mai putut ţine de frig".

                    § (Totuşi, de ce l-o fi înlăturat ministrul Virgil Petrescu pe inspectorul-general Nicolae?!)

                    § La p. 229 (1985) e întîmplarea cu actorul constănţean Lucian Iancu, care a încercat să fugă din ţară cu un vapor. La 264 (1986) e decretul cu 40 de kw pe lună. La 273 (1987): "tot ce nu e interzis e obligatoriu". La 276: "cozi imense, deja, la pîine, nu numai la carne, ouă, fasole, detergenţi, varză, cartofi. Şi aceleaşi cîntece, la Cîntarea României, care creează magic belşugul..." şi apoi fiul dictatorului, care nu poate coborî din avion, la Sibiu, ca să fie primit oficial, fiindcă e beat criţă şi a făcut pe el... La 295 (1988), despre "funcţionarii de la partid care controlează literă cu literă telegramele ce se trimit tovarăşului din toate unităţile de pe raza judeţului. Sînt sute, mii de telegrame, iar tipii ăia fac zile şi zile în şir numai asta. Cum poate să progreseze o ţară, cînd forţele ei sunt blocate în asemenea îndeletniciri? "

          1,16 Am mai scris cu creionul la urmă: -ce e jurnalul 60, 265; -munci 11, 182; -colaboraţionişti, abjecţi 291 (nu mai detaliez, cititorul înţelege că autoarea, ca orice intelectual serios, e şi întrucîtva autoreferenţială şi constată că jurnalul e ceva contre-mémoire; la 291 e vorba de dilema: poate cineva să fie porc şi totuşi să scrie frumos?)

          1,40 Şi mai e o coloană întreagă de scriitori: Alex 211; Buzura 37; Goma 89; Fănuş 114; Ulici 132; Nichita 177; E.Barbu 190, 253, 281, 319; Blandiana 216; Păunescu 219, 251; Preda 283; Paler 287; Ivasiuc 305; C.<ezar> I.<vănescu> 328. Spicuiesc: "Reflecţii prilejuite de întîlnirea, azi, (nov. '87; n.gp) cu O.Paler. Sclipitor vorbitor despre el însuşi, invariabil, fatal, despre el însuşi. La cererea cuiva de a-şi aminti de unul dintre marii scriitori pe care i-a cunoscut: Blaga, Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, n-a ieşit nici cea mai vagă schiţă de portret. Ca şi cum, nerăbdător să se întoarcă la sine, a privit în grabă orice s-a oferit privirii lui".

          2,10 E tîrziu, mîine am zi grea, intră, probabil Legea cu banii Academiei etc. etc. Aşa că nu mai prelucrez nimic, transcriu brut însemnările grifonate în timpul lecturii:

                    § viaţă intelectuală candidă, nefandosită
                    § lecturi luate în serios
                    § discernămînt axiologic (Păunescu)
                    § priză la real
                    § capacitate de obiectivare, ieşire din sine, vede oameni
                    § "burţi", pasaje diluate
                    § ieşirea din Provincia spiritului nu e uşoară.

          2,30 O carte pe care nu-mi pare rău c-am citit-o şi care nu-şi face de rîs autoarea.
____________________________

          1) Doina Jela, Telejurnalul de noapte - jurnal, Cuvînt înainte de Gheorghe Grigurcu, colecţia "Ego", Ed. Polirom, Iaşi, 1997, 336 p.