|
►Vezi
și Am
vrut noi comunismul? Ne-a fost bine în comunism?
SCHIMBĂTOARELE PLĂSMUIRI ALE ISTORIEI
Iată o carte1 ideală pentru o cronică în Dilema, scrisă parcă spre a alimenta spiritul de îndoială metodică, de scepticism detabuizant*, de plăcere a privirii adevărului, cît e, și pe o parte și pe cealaltă, fără entuziasme partizanale, nici înverșunări demolatoare.
Hazardul face că eram pe punctul de a consacra o cronică unei culegeri pregătitoare (dar nu știam acest lucru) a cărții de față, culegere care-mi lăsase o foarte bună impresie: Mituri istorice românești2, 12 studii semnate de 6 studenți și doi cercetători (unul fiind Lucian Boia, coordonatorul volumului).
Cartea lui Lucian Boia pică la țanc. După 50 de ani de manipulare și după alți 7 în care această manipulare a luat și tonuri isterice (prin libertatea deplină de expresie), istoria e teritoriul pe care orice instanță interesată și, la urma urmei, orice demagog își construiește fără păs ficțiunile mai mult sau mai puțin ideologice, pline de ira et studio° și cît se poate de pro domo°. Faimoasa vorbă (a lui Daicoviciu, pare-mi-se), că "pe măsură ce îmbătrînesc, constat că istoria e tot mai imprevizibilă", a cunoscut, în anii stalinismului, ai ceaușismului și apoi ai stîngaciului nostru post-comunism, întrupări spectaculoase, năucitoare. Burebista o lua înaintea lui Decebal, Mircea cel Bătrîn devenea "cel Mare", 23 August își schimba numele din 5 în 5 ani, după ‘89 aflam că Antonescu a fost un erou neprihănit, mare protector al evreilor, Ceaușescu un titan al diplomației mondiale șcl.
Lucian Boia vine să ne arate că mari noutăți nu-s sub soare, că plasarea ancilară a istoriei la cheremul avînturilor politice nu-i de-azi-de ieri și că în ultimele două secole are state serioase. El elaborează astfel o sui generis istorie a istoriologiei românești, din perspectiva (quasi caleidoscopică) a metamorfozelor de viziune pe un mare șir de subiecte. Ca să-i fac o idee cititorului, voi rezuma cîteva din ele, inspirîndu-mă și din admirabila ironie (profund intelectuală, niciodată gratuită) a autorului, adevărat performer al imparțialității sardonice:
nu avem istorie |
avem o mare istorie; |
Avem de-a face cu o carte de neocolit, de o răscolitoare luciditate, panoramă a
unei teribile galerii de potemkiniade* ideologice, cu o bătaie asurzitoare în
prezent, confirmînd atît în registru pozitiv, cît și în cel ultra-ironic
aserțiunea lui Croce, conform căreia ogni vera storia e storia contemporanea°.
_____________________
1)
Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, Ed. Humanitas,
seria "Istorie" (coordonată de Sorin Antohi), Buc., 1997, 312 p.
2)
Universitatea
București - Facultatea de Istorie - Centrul de Istorie a Imaginarului, Mituri istorice românești, sub direcția lui Lucian Boia,
Ed.
Universității București, 256 p., 5500 lei.