V. şi DRUMURI PRIN MEMORIE   V. şi SOMPTUOZITĂŢI COMBINATORII (Un muzeu în labirint) V. şi NOTE DESPRE PALER (Rugaţi-vă să nu vă crească aripi)

JURNALE, 5: Octavian Paler

     Aşa cum Paler¹ se întreabă, la un moment dat, "...care Americă...? A metropolelor în care te simţi ca în burta unei balene (...), sau a micilor oraşe care reprezintă, spun unii, adevărata Americă?", se cuvine să observ şi eu că există cel puţin doi Paler diferiţi ai jurnalelor: unul (să-i zicem, convenţional, Paler-"Radu-Petrescu") cogibund şi aproape indiferent la exterior, percepător sporadic al naturii în ipostazele ei cosmice şi eterne care joacă rolul de catalizator al meditaţiei pe teme mitologice sau, în orice caz, fără timp; şi unul (să-i zicem, la fel de convenţional, Paler-"Rebreanu"), intelectual retractil şi lucid, atent la persoane, ore, dimensiuni, nume, preţuri, obiecte , dar, fireşte, mai abitir la comportamente şi idei. Cel dintîi închide ochiul "în afară" pentru a-l "deştepta înlăuntru", într-o lume ce gîndea în basme şi vorbea în poezii, un univers propriu de statui animate (animate, nu în sensul trucajului cinematografic, ci în acela de: pline de viaţă problematică, de capacităţi iradiante); acolo, Paler face interminabile călătorii în jurul craniului său, într-o armonioasă contemporaneitate şi "complicitate" spirituală cu Hermes, Pitagora, Zoroastru, Penelopa, Telemac, Praxitele, Minerva, Diana, Ulise, Alcibiade, Pliniu, Dedal, Aristotel, Oedip, Pericle, Poseidon, Tezeu, Apolo, Homer, Icar, Socrate, cu care peripatetizează cordial şi solitar. Bolta înstelată de la Neptun (mă refer la staţiunea de pe litoralul românesc!) face "emisferă de Magdeburg" cu bolta gîndurilor smulse tiraniei lui Cronos, astfel încît, din globul izolat de contingent, rumoarea mundană ori imundă e exclusă. Că mai vociferează unii cheflii noaptea, că vila lui Ceauşescu e tot tabu, că e aglomeraţie pe plajă - infime fire de praf lumesc, pătrunse cine ştie cum în nava spaţială plutitoare în liniştea infinită a eterului antichităţii.
     Bineînţeles că trebuie să nuanţez: o antichitate uneori act-uală, gravidă de prezent (Epicur "propagandist al plăcerii"? Nu. "Unul dintre gînditorii cei mai angoasaţi", p.79. "Seninătatea era pentru greci, la fel ca pentru noi, o nostalgie. Încît înclin să cred că poţi căuta în lumea clasică şi ceea ce n-a existat. Important fiind ceea ce cauţi", id.). Mă şi mir că Paler nu-l citează nicăieri, cu gustul său limpede pentru ideile arteziene (cititorul va completa cu calamburul de rigoare), pe Croce cu adagiul său: Ogni vera storia e storia contemporanea (Orice istorie adevărată e o istorie contemporană).
     În Jurnal-ul la mare, Paler e baudelaireian ("vous êtes tous les deux ténébreux et discrets": el îşi aminteşte că l-a "caracterizat Piru odată: prea ombrageux", p.148; cît despre discreţie, e chiar excesivă, iritantă: "N-am făcut pînă acum nici o referire concretă la viaţa mea intimă. Şi nu voi face. Sunt lucruri prea personale despre care nu ţin să vorbesc", p.84), îşi contemplă sufletul şi spiritul prin care se preumblă ca printr-o bibliotecă, glyptotecă, pinacotecă, într-o atitudine pe care cei care-l cunosc doar din îndîrjita sa gazetărie (nu şi din Drumuri-le prin memorie) o vor găsi neobişnuită: ceva între apolitic şi apolinic...
     Dar vorba lui Călinescu (de care-l apropie obsesiile greceşti şi aspiraţia tumultuosului-sumbru spre seninătate): îi pasă de Hecuba, dar şi de... Cuba!
     Contrajurnal-ul la mare e net mai terestru; autorul - mai cu picioarele pe pămînt. O croazieră ocazională într-un grup internaţional de scriitori va da tîrcoale Greciei. Octavian Paler pleacă şi în căutarea "Greciei" din el, dar în paginile izvodite pe vas, extravertitul îl va echilibra pe introvertit, "romancierul" pe "cugetător"; se poate extrage de aici chiar o nuvelă thomasmanniană, cea a bizarului şi totuşi complexului "personaj" Theo. În rest, scriitorul priveşte (recte: consemnează) cu o curiozitate, nu foarte bine-dispusă, spre pitorescul levantin; cu îngăduinţă, spre năstruşniciile companionilor de voiaj, şi cu gravitate, spre filmul gîndurilor sale istorice (noi şi turcii, imperiul roman şi cel otoman, civilizaţia urbană versus rurală).
     În aproximativ acelaşi spirit e şi Jurnal-ul american, care mi-a redeşteptat în amintire "tradiţia" noastră în domeniu: candidul dr. N.Lupu (Jurnal american), nervosul, modernistul, adaptabilul Petru Comarnescu (Chipurile şi priveliştile Americii), meticulosul Giurescu (Jurnal de călătorie), versatilul Ralea (În extremul Occident), politizantul pe-linie Brucan (America văzută de aproape), gospodărosul şi vagantul Rusan (America ogarului cenuşiu), pateticul Ioan Grigorescu (Dilema americană), reportericescul Viorel Sălăgean (Meridianul Mississippi), somptuosul şi picturalul Dan Grigorescu (Marile canioane). Totuşi, dacă ar fi să fac o apropiere cu Paler, aş alege ceva între Jurnal - Statele Unite 1946 al lui Maurois şi America a lui Baudrillard, pentru nota moralistă comună. O prefaţă bine cumpănită precizează intenţia unei rute (atitudini) prudente, între Scylla americanolatriei şi Charybda americanofobiei. Paler duce cu el o îndelungă meditaţie despre europenitate şi destinele acestei feldeinţe spirituale. Psihologic, "sentimentalul greoi şi lipsit de dezinvoltură" (cum se proclamă) nu face priză cu aplombul yankeu standardizat. Reacţiile sale curente în faţa Americii nu sunt, s-o spun clar, de încîntare (Las Vegas: "N-aş greşi prea tare, probabil, considerînd abjectă promiscuitatea strălucitoare din jur şi, totuşi, nu sunt sigur că ea nu e un fenomen normal...", p.243; "Au cheltuit milioane de dolari pentru a obţine ceva de un prost gust monumental, luxos şi ostentativ", p.241; New York: "un oraş în continuă fierbere, incapabil să se relaxeze, grosolan şi obscen, unde, cu excepţia eroilor şi a sfinţilor, e loc pentru oricine", p.253 etc.). Admiră rece, fără participare, excelenta funcţionalitate americană. Contemplativul raţional din el e crispat de cultul acţiunii şi al izbînzii lucrative. Stilul e mai mult behaviorist, ca o materie primă pentru eventuale reflecţii ulterioare. Oamenii descrişi în acest jurnal sunt aproape numai americani de origine română, şi scriitorul e atent cu predilecţie la dubla lor natură: dorul de mititei, foamea de hot-dogs.
     Paler, vorba lui Sandburg, e (aici) un animal marin, care merge pe pămînt, dar de fapt vrea să zboare.
_________________________
     1) Octavian Paler, Aventuri solitare (Două jurnale şi un contrajurnal), Ed. Albatros, Buc., 1996, 304 p., 7650 de lei
     P.S. La aniversară: Să ne trăieşti, Octavian Paler, întru multe cărţi!

George PRUTEANU Dilema, nr. 182, 5 iul. 1996