ULTRA-MODERATUL MODERATOR

 Mi-a scăpat primul volum de după '89 al Jurnalului lui Iosif Sava (Jurnal pe portative, I, Ed. Roza Vînturilor, 1994). În schimb, am citit cu interes aceste două tomuri recente, cu titluri opacizante, care dau impresia că ar fi vorba de nişte sinteze filosofice: Muzica în zgomotul lumii şi Muzica la sfîrşitul mileniului¹. Ele sunt de fapt un jurnal, în sensul cel mai propriu al cuvîntului, cu note zilnice (mart.-sept. '91 şi, respectiv, aug. '94-febr.'95), care-l caracterizează cum nu se poate mai bine pe Iosif Sava.
            El este un agitat, un febril al faptului de cultură, pentru care este, cum se spune-n fizică, un "bun conducător" şi chiar catalizator. Pe trunchiul muzicii, care e dominanta vieţii sale (şi-ntr-a cărei istorie şi fenomenologie este un ştiutor), s-au dezvoltat preocupările pentru literatură, filozofie, arhitectură, istorie, politologie, teatru, film şcl. Marile sale plăceri sunt să organizeze, să mediatizeze şi să fie prezent (vorba lui Liiceanu din Epistolar) "peste tot unde viaţa dă semne", dar mai cu seamă la "întîmplările de soi petrecute la curţile spiritului". Într-una din zile îşi notează bucuria că are un program încărcat pe trei săptămîni înainte; într-alta, îşi mărturiseşte spaima de pensionare, cînd ar fi nevoit să iasă din această activitate trepidantă. (Probabil, e ca un titirez: dacă s-ar opri, s-ar prăbuşi). Alergătura sa de la un eveniment la altul mă face să mi-l imaginez oarecum ca pe Gaittany al lui Călinescu, din Bietul Ioanide şi Scrinul negru (honni soit qui mal y pense°: Gaittany e, la urma urmelor, coşcogea Al. Rosetti), făcînd act de prezenţă şi-n dreapta şi-n stînga şi bifînd fericit în agendă etapele "rezolvate".
            Contactul cu realitatea nemuzicală al lui Iosif Sava e prin excelenţă unul mediat. Jurnalul nu consemnează discuţii intelectuale cu parteneri apropiaţi (sunt menţionaţi Radu Cosaşu, Eug. Simion, dar nu şi conţinutul dialogului) şi nici impresii după lectura unor cărţi, iar notaţiile cultural-turistice sunt frenetic convenţionale. Viaţa lui Iosif Sava se desfăşoară în public, la Radio sau TV, de aceea se şi plînge undeva că, deşi cunoaşte sute de inşi, nu are un prieten care să-i sară în ajutor la o nevoie vitală. Cît despre citit, Iosif Sava e sub ziare, ca personajul lui Eugène Ionesco sub scaune. Mereu activ (carte după carte, 17 din 1989 pînă azi, voiaje dese pe "linie" muzicală, emisiuni fără răgaz), ceea ce umple paginile jurnalului nu sunt gîndurile sale despre sine şi alţii ci, într-o proporţie covîrşitoare, cele ale altora despre el sau despre diverse fenomene şi situaţii, luate din gazete. Aşa cum trăieşte Iosif Sava, aşa se şi exprimă: mediat, prin mijlocirea altora, dintr-o parte sau din alta. Comentariile sale sunt minime şi, uneori, sibilinice, de nu poţi preciza: aprobativ sau reprobativ a fost reprodus cutare text? Se află aici un anume laxism axiologic(cărturari şi caracude sunt citaţi cu egală migală), o angoasă a angajării periculoase, de unde şi o obsesie a echilibrului prudent, a pandisponibilităţii precaute. (E adevărat că poziţia sa îl şi cam obligă la asta. I-ar putea el invita şi pe M. Dinescu şi pe T. Raveica, şi pe O. Paler şi pe A. Năstase, dacă n-ar "juca" aşa? La p. 114 îşi mărturiseşte o "laşitate": că a refuzat să semneze în apărarea lui Gogu Rădulescu, dar şi fapta şi mărturisirea au ceva strategic). A apărut Dimpotrivă de Virgil Ierunca? Iosif Sava reproduce patru pagini compacte ale cronicii lui D.C. Mihăilescu din "22". Nu ştim dacă I.S. a citit cartea, nici dacă e de acord cu consimţirile lui DCM. El îi dă doar cuvîntul. E, şi în scris, un ultra-moderat moderator. (Proclamîndu-se un "fundamentalist al valorilor", îşi declară, în două rînduri, afinităţi profunde cu Radu Cosaşu, care se defineşte "extremist de centru"). De aceea, jurnalul său e deopotrivă LETOPISEŢ al evenimentelor (muzical-culturale, ca o, mutatis mutandis°, Cronică de la Arbore, şi ANTOLOGIE de texte publicistice, de felurite calibre, de la anunţuri, ştiri, notiţe şi pînă la editoriale, foiletoane, cronici, multe in extenso°, din ziare şi reviste de toată mîna ori culoarea. Astfel, "coautorii" acestor cărţi sunt şi V. Cristea, C.T. Popescu, A. Vieru, I.M. Ştefan, R.F. Alexandru, N. Brânduş, D. Titus Popa, Ov. I. Moldovan, M. Cosma, L. Ulici, C. Cubleşan, P. Fülop, A. Erszebet, N. Manolescu, C. Buzinschi, Şt. Gheorghiu, O.S. Pîrîu, E. Nussbaum, S. Achim, V. Parhon, M. Iorgulescu, V. Silvestru, F. Monceaux, St. Tănase, Eug. Ionescu, O. Paler, M. Handoca, Dan Grigore, Şt. A. Doinaş, Gh. Dumitraşcu, N. Cristache, N. Dragoş, N. Corbu, A. Păunescu, C.V. Tudor, S. Nicolaescu, A. Riderelli, N. Mihăescu, G. Barbă, D. Cornea, Cr. Sîrbu, A. Cornea, G. Grigurcu, C. Stănescu, Cr. Teodorescu, A. Moisin, E. Simion, I. Neacşu, G. Constantinescu, V. Pîrvu, M. Apolzan, Z. Ornea, A. Pleşu, Dan Popa, M. Mihăieş, T. Octavian, E. Florescu, G. Pascu, L. Grigorovici, D. Ţepeneag, O. Soviany, R. Gheciu, D.C. Mihăilescu, S. Faur, N. Prelipceanu, S. Oţeanu, I. Cristoiu, J. Corti, C. Coroiu, O. Andronic, D. Bossun, Z. Marineasa, I.D. Sîrbu, G. Andreescu, P. Everac"².
            Pe ce teme li se dă cuvîntul acestor "invitaţi" ai cărţii lui I. Sava? 1. Cea mai mare parte sunt integraţi unui scenariu egocentric şi masochist. Iosif Sava transcrie toate ecourile de presă ale Seratelor sale, din Parlament sau de la cutare pensionar, dintr-o revistă de cultură sau o obscură foiţă, fie că-l laudă entuziast, fie că-l beşteleşte scabros. 2. Tema nevoii de muzică simfonică. 3. Tema naţionalismului şi a şovinismului în ascensiune. Ca provocator de dialog, I. Sava are un farmec sui-generis, amestec de redundanţă, retractilitate şi expansionism incontinent. Sunt în carte cel puţin trei convorbiri ale sale (cu Celibidache, Ion Vianu, Andrei Şerban) absolut remarcabile.
            Jurnalele lui Iosif Sava sunt cartea plină de patima culturii, asumată cu gravă candoare şi imensă bună voinţă, a unui om eminamente necesar în zile ca acestea. 

__________________________________

              1) Ed. DU Style, Buc., 1995, 240 p. şi. resp., InfoTeam, Buc., 1995, 400 p.
              2) Plus: 1. Persoanele din "public" ale căror scrisori, măgulitoare sau terfelitoare, sunt reproduse integral; circa 40; 2. Interviuri in extenso de T.C. Zarojanu (C. Mandeal), R.S.-Brumariu (A. Şerban), C. Iftimie, E. Comarnescu (Mitică Popescu), C. Pavel (Marko Bela), R. Palade, G. Pruteanu (Dan Grigore), C. Stănescu, M. Petcu (Iosif Sava), C. Ciochină (Dan Zamfirescu).