Info  Indice de nume (exclusiv pentru secţiunea "Viaţa din cărţi"). Nu figurează toate numele menţionate în text, ci doar acelea substanţial comentate.  

Vezi și Eseurile împotrivirii
Vezi și Despre cîteva vorbe nechibzuite ale lui H.-R. Patapievici

RAPORT ASUPRA OBIECTIVULUI PATAPIEVICI

       Raportez cititorilor Dilemei următoarele:

       - de la Călătorie în lumea formelor a lui Andrei Pleșu, despre care Ion Frunzetti scria, în Prefață, că are o "mare capacitate de a formula precis, clar și nuanțat" și o frapantă "amploare a referințelor de istoria artelor și de istoria culturii în genere", o "spontaneitate a ideilor și neașteptate asociații mentale" (aprecieri care i se potrivesc întru totul și lui H.-R. Patapievici care, ce-i drept, e cu 10 ani mai "bătrîn" decît era A.P. în 1974), n-a mai apărut în spațiul românesc un debut în eseistică1 atît de matur, de spectaculos, de impunător;

       - de la "debuturile" (întîrziate de batjocura istoriei) ale lui Adrian Marino, Al. Paleologu ori Luca Pițu, sau de la Jurnalul de la Păltiniș al lui G. Liiceanu, nu am mai avut cu aceeași intensitate senzația de a mă afla în fața unei cărți de o asemenea densitate de idei, a unui autor "născut bătrîn", cu o, vorba lui V. Ierunca, "înspăimîntătoare" vigoare intelectuală;

       - de la Cioran interbelicul încoace nu am mai întîlnit o atît de patetică și violentă punere în discuție a "românescului" și a "românității", cu accente dure și dureroase, cu o luciditate febrilă și un "cinism" perfectamente științific al psihanalizei sociale: „Românul de azi emite un discurs deopotrivă sigur de sine, incoerent și inflamat de mania persecuției... Inexplicabilul delir românesc al omniscienței înțepate răspunde de fapt unei manii a persecuției întărîtate: prin felul răstit, prin maniera nevricoasă... stridența bășcălioasă, țîfna oțărîtă... prin flegma mitocană promovată în relațiile sociale, românul caută să mascheze o sensibilitate ulcerată, o slăbiciune aproape corporală...” (p. 89) „Bovarismul metafizic căruia românii i s-au abandonat cu frenezie patriotică a avut drept consecință pe termen lung consolidarea preeminenței grupului asupra individului... În ciuda istețimii individuale, românul este dominat de maleficiile inhibitoare și, în fond, generatoare de iresponsabilitate ale unui mental colectivizat: disgrațios lăbărțat peste un suflet cu geografie imprecisă... Românul încă se mai concepe pe sine in corpore, ca popor și nu ca individualitate. Ceaușescu a făcut tot ce a vrut din noi și datorită predispoziției noastre de a ne concepe în termeni de trib... Ceea ce lipsește poporului meu este exact ceea ce e cu neputință unui mental tribal: limbajul și atitudinile unui om liber. Românii continuă să se identifice în mare măsură cu această trăncăneală inconsistentă despre virtuțile naționale... (pp. 99, 100). Tot românul își imaginează că știe tot în virtutea darului de a birui orice prin competența îndoielnică a bășcăliei" (p. 259). E de notat că H.-R.P. se distanțează, totuși, răspicat de "naționalismul epileptic" (p. 259) al lui Cioran. Eseistul de azi nu scrie de pe culmile disperării, ci de pe acelea, nu mai puțin panoramice, ale lucidității severe;

       - de la traducțiunile (care nu fac o literatură, dar o fecundează fericit) din McLuhan și Toffler încoace (păstrînd proporțiile care trebuie păstrate și schimbînd ce-i de schimbat), n-am mai dat, în scrisul ideo-logic românesc, peste o atare capacitate de "teleportare" în continuum-ul istoric, o similară facilitate de a face racursiuri între evenimente despărțite de secole ori de regnuri (v. cele "5 bezne", pp. 106-8, v. răscoala din '907 și fosilele lui Racoviță, pp. 130, v. "blugii" care au năruit comunismul, p. 77, v. relația dintre babuini și bîrfă, p. 28, v. comparația între preotul sirian Elogabalus și cîntărețul M. Jackson, p. 61); n-am habar cîtă fizică știe fizicianul H.-R.P., dar în materie de istorie (băștinașă și mondială) este năucitor, te complexează, îți vine să te arunci în bibliotecă și să nu mai ieși; mai ales că acest tot (încă) june (n. 1957) Pico della Mirandola (nu sunt ironic!), cunoscător de omni re scibili, se mișcă perfect dezinvolt și în literatură, în politologie, în polemica mordantă (citiți cum îl transformă în macaroane pe P. Everac, pp. 186­191!), în Biblie, în dialectica ideilor (v.p. 179 despre diversiunea alternativei Sartre, Marcuse, Althusser!), în economie, în moralistică... et quibusdam aliis);

       - de la G. Călinescu pînă acum, nu s-a mai pomenit pe plaiurile paginii românești autor care să împlînte cu o asemănătoare virilitate neologismul în galeșa și mlădioasa noastră limbă. Cei doi, Călinescu și Patapievici sunt de departe campionii inegalabili (dar concurează și Ș. Foarță, și Dan C. Mihăilescu) ai profuziunii neologistice, aducătoare de rigoare, de spirit și geometric și de finețe, și de infinitesimală exactitate (care nu-i întotdeauna adevăr, v. Noica). Mă grăbesc să atrag atenția că, minte dedată cu scoborîșul la origini, H.-R.P. are o netă (și justificată idiosincratic și principial, chiar dacă nu explicit, în eseul cu "Librăria franceză") predilecție, în domeniul neologismelor elitare, pentru cele pe care și le poate culege direct de pe Via Appia și nu de pe Champs Elysées: flatulent, jaculatoriu, vitupera, haruspicii, vernacular, egregare, patibular, turiferar, putativ, exacțiuni, uberitate ș.a. Vreau să spun că nicăieri ca în textul lui H.-R.P. n-am găsit acea plăcere intelectuală a reîntronării limbii­-mamă (citatele în latină abundă, era să zic pululează), acea rîvnă de a găsi cuvîntul originar (chiar dacă rar) - ceea ce dă paginilor celor mai bune ale eseistului o splendidă rezonanță și claritate latine.

       CONCLUZIE. Eu am tras-o - o spun cu vanitatea de a-mi atribui fler axiologic - încă de la primele articole publicate ale lui H.-R.P.: avem de-a face cu un cap excepțional dotat. Un element periculos pentru liniștea noastră mentală.

       PROPUNERI. A se afla constant în atenția noastră operativă.


_____________________
      
1) H -R Patapievici, Cerul văzut prin lentilă, cuv. înainte de V. Ierunca, Ed. Nemira, Buc. 1995, 382 p., 5000 lei.
       Îmi îngădui să-i recomand, din subsol, lui H.-R.P. un singur lucru: teșirea fastidiosului, a excesului.

  Semnătura:                   
        mr. (r)  George PRUTEANU       
Dilema, nr. 120, 28 apr. 1995