|
SOLUL ŞI SUBSOLUL UNUI FRONDEUR٭
Alo, cititor făţarnic, da, da,
cu d-ta vorbesc, ce te-ai repezit aşa la cronica asta? ce iluzii ţi-ai făcut? Ai
citit,
probabil, ştiruţa din Ev. zilei care anunţa că īn
memoriile1
sale Ion Negoiţescu īşi descrie timpuriile experienţe homo- şi hetero-sexuale.
Ai văzut, probabil, şi emisiunea de la televiziune īn care, cu eleganţă şi
comprehensiune, Zigu Ornea pomenea de veniala meteahnă a autorului. Iar dacă
eşti mai dedat la umanioare, ai pus mīna, probabil, şi pe revista 22 īn
care Dan C. Mihăilescu īşi īncepea pagina īntreagă consacrată acestei cărţi cu
nişte citate de spaimă. Aşa că, ce ţi-ai zis? Dacă a semnalat şi pīrdalnicul
Ev. Z., dacă s-a spus şi la sfioasa TVR, dacă şi D.C.M. a
umplut o coloniţă cu minuni, apoi Pruteanu, care nu prea e dus la biserică, are
s-o facă di granda.
Te-ai īnşelat,
mon semblable°.
Eşti pe o pistă falsă, solzoşia ta. Nu e o carte pentru fratele nostru porcul
(cum se zicea la Păltiniş). E o carte īnaltă şi luminoasă, cu niţel subsol
teluric.
Cīt al oricui. Doar că Negoiţescu nu-l
pune sub lacăt ci, īn drum spre etajele superioare, dă un spot de lumină şi
pe-acolo, la şerpărie. Asta-i tot. Un spirit mare, nutrit din zori şi pīnă la
capăt cu carte multă şi bună, īşi propune, simţindu-şi sfirşitul aproape, să se
povestească pe sine de viu, cu o sinceritate de dincolo de bine şi de rău, o
sinceritate abisală care, pe pămīntul ăsta, şi-a atins punctele titanice cu
Montaigne şi cu Baudelaire.
Asta a vrut Ion Negoiţescu,
frondeur şi de această dată (nu degeaba destinul i-a aranjat porecla, īntre
amici, "Nego"). Frondeur a fost cīnd, cu tuleie īncă, s-a raliat fugitiv
legionarilor. Frondeur, cīnd a īntors pe dos optica asupra poeziei celui mai
studiat poet romān, proclamīnd şi reuşind să īmplīnte ideea că ceea ce a
scris mai bun acela este tocmai ceea ce n-a publicat. Frondeur a fost cīnd a dat
la tipar un proiect de istorie a literaturii care făcea harcea-parcea din
ierarhiile īncetăţenite, mutīnd nenumărate accente şi stricīnd destule ploi
rīncede. (I-am lăudat proiectul, şi mă mīndresc cu asta, tīnăr mucos fiind īncă,
īn 1968, īn nr. 3 al revistei orădene Familia). Frondeur, de adīncime, a
fost Nego atunci cīnd, din toată scriitorimea şi cărturărimea romānă,
doar el şi
Ion Vianu au găsit resursele de tărie morală pentru a se ralia pe faţă acţiunii
anti-comuniste a lui Paul Goma, īn 1977.
Aşadar, nu e de mirare că
această minte mereu răscolitoare şi-a impus să-şi nareze pruncia şi anii de
ucenicie ducīnd francheţea pīnă īn cearşafurile albe ale erotismului primar, sub
semnul baudelaireianului "Ah, Seigneur! donnez-moi la force et le courage /
De contempIer mon coeur et mon corps sans degoût!"
("O, Doamne, dă-mi
curajul şi vlaga minunată / Să-mi pot privi şi gīndul şi trupul, nescīrbit!"
trad. Al. Philippide).
Şi d-ta, ipocrit lector, te-ai
masturbat; dar cum ai să povesteşti aşa ceva?! Şi d-ta ai făcut, cu fetele, cu
doamnele năzuroase, ceea ce englezii numesc
petting°,
dar,
macho°
cum te ştiu, găseşti inavuabile٭ atari precarităţi sexuale. Nego le relatează
senin, scurt, īn treacăt, după cum tot iute şi fără fasoane īşi aminteşte
de īnceputurile psihice şi faptice ale īnclinaţiei sale către cei de-acelaşi sex
cu el. Nu teoretizare
corydon°-iană,
nu propagandă, nu idilizare. Mici momente, aşa cum au fost.
Son coeur ca şi
son corps mis
à
nu°.
Citez din jurnalul (cu acest titlu, īmprumutat de la Poe, jurnal presărat şi el
cu durităţi erotice) al lui Baudelaire: "sinceritatea absolută, mijloc de
originalitate (trad. L. Ţopa, EPLU, 1968, p. 268.)
Dar greul Strajei dragonilor e deasupra, īn
miraculoasa memorie din care iese mississippic, lin, nesincopat, o lume de
panopticum٭.
Scrisă febril, dintr-un suflu (pagini īntregi fără alineate), străbătută de
orgoliul cuminte al alterităţii٭ ("ceea ce īnsă mă
deosebea categoric de ceilalţi, ceea ce căsca o prăpastie de netrecut īntre
noi...", p . 137) pe care i-o intuise īncă E. Lovinescu ("tīnărul acesta
e altfel decīt toţi cei pe care i-am cunoscut şi, orice va face, va fi altfel
decīt cum fac alţii" Planetă de scriitor tīnăr, 1943, īn Scrieri,
t. 3, ed. Minerva, 1970, p. 421), de pofta insaţiabilă de lectură ca viaţă
esenţială, de cultul bibliotecii ca spaţiu de īmplinire şi mīntuire, dar şi de
condescendenta auto-persiflare a infatuărilor savantoid٭ juvenile, de lucidităţi
casante٭ (viaţa politică romānească a fost totdeauna extrem de coruptă şi
plină de ticăloşii, ajunge să citeşti Istoria lui Maiorescu... dar
barbariile şi abuzurile regimurilor anti-democratice, fie legionari, fie
comunişti... au īncălcat limitele, p. 142) şi auto-flagelări-limită ("clipa
cea mai reprobabilă a acestui fanatism a fost satisfacţia sinceră, din adīncul
inimii, cu care am primit ştirea asasinării lui N. Iorga, p. 203), īntr-o
limbă virilă, vivace şi mlădioasă, delicios "filologică" şi simplă cu ştaif ("īmi
luam avīntul spre orizonturi de gheaţă, mai pure, artistic germinale٭", toată
adolescenţa mea, pīnă la adīnci tinereţe" etc.), cartea, prefaţată
excepţional, cu o radială şi radicală īnţelegere, de Ion Vartic, e agasant de
sinceră, plenar īnţeleaptă şi dureros de scurtă.
______________________________
1) I.
Negoiţescu, Straja dragonilor, ed. īngrijită şi prefaţată de
Ion Vartic, Epilog de Ana Mureşanu, Biblioteca Apostrof,
Cluj,
1994,
224 p., 2300 lei, cu două ilustraţii h.-t.
  George PRUTEANU
|