Info  Indice de nume (exclusiv pentru secţiunea "Viaţa din cărţi"). Nu figurează toate numele menţionate în text, ci doar acelea substanţial comentate.

ÎNTRE STEINBECK ȘI BAEDEKER

          O călătorie spre marea interioară de Romulus Rusan relatează voiajul pe care l-a făcut autorul împreună cu Ana Blandiana, într-un automobil "Lada", prin Austria, Iugoslavia, Bulgaria, și Turcia, deocamdată. Atîta vreme cît urmează (mutatis mutandis) modelul Eu și Charley traversăm America a lui Steinbeck, cartea este cît se poate de agreabilă. Adică atunci cînd Romulus Rusan nu iese din mocasinii de prozator pentru a încălța cipicii de muzeograf. Cu alte cuvinte, reușite de-a binelea în acest memorial sunt paginile quasi-epice, în care cuplul (ca să nu zic trio-ul, cu tot cu capricioasa mașină) nu se abstrage în impersonalitatea baedekeriană, fie ea chiar erudită și meditativă, ci își exhibă romanesc" peripețiile" deambulării. Prin acestea, noi, stătătorii acasă, prindem mult mai clar și atmosfera locului și psihologia locuitorilor și timbrul locutorului, decît atunci cînd el începe să ne povestească de-a fir a păr istoria cutărei clădiri. Zace în prozatorul Rusan un reflexiv cogibund, care deodată îți taie sunetul și imaginea, ca să-ți țină el o conferință.
          Pe pielea propriei urechi, Romului Rusan a simțit nu o dată că ghizii sunt niște mercenari ai plictiselii, pisălogi impenitenți, pe care-i urmărești fără să-i asculți și-i urmezi fiindcă n-ai încotro. Cu toate astea, cu indeniabil talent și dexteritate în alcătuirea unei cărți, Romulus Rusan cade cam des în păcatul culturalizării cu otusbirul (m-am contaminat, aferim !) a cititorului. Nu știu alții cum sunt, dar eu, în notele de drum, vreau om, vreau viață, vreau senzualitatea contactelor cu alte ceruri și pământuri, foșnetul străzii altora, inefabilul căminelor (home) și al aglomerațiilor - nu informații de pliant romanțate și nici, cu tot respectul, elemente de istoria arhitecturii sau civilizației. Sigur că o țară este și monumentele ei, dar acestea se pot "aprofunda" și în biblioteci, acasă. Ce frumoase sunt, în cartea lui Romulus Rusan, pasajele despre năbădăiosul vehicul Pif, cele despre autostrada austriacă sau turcă, despre "apocalipsul murat", despre florarul din Bulgaria sau afaceristul din Turcia, despre Bazar (excelente !) și altele de acest gen, în care ochiul lasă zidurile, mintea lasă datele istorice și amîndouă se focalizează pe vitalitatea specifică locului și clipei. Deosebirea e ca între un album cu poze și un film de cinema. Nu zice chiar autorul, într-un titlu de capitol, că "Dacă nu-s întîmplări, nu-s amintiri" (p. 122)? Și dacă nu-s amintiri, sunt teorii, eseism uscat, comentarii fără suport. Maniera de călătorie interioară, pe hărțile spiritului, în care la noi a excelat Paler, nu e punctul forte al lui Rusan. Cultivat și fin, nimic de zis, el nu bate cîmpii, dar nici nu-i rodește, aici. (Ogarul cenușiu a fost mult mai bun decît "Lada").
          Deci : citită cu 10 la oră în zonele însuflețite și cu 150 la oră în cele docte, cartea poate fi străbătută cu folos și plăcere.
_________________________

            *) Romulus Rusan, Călătorie spre marea interioară (1), Editura Cartea Românească, Buc., 1986.

       George PRUTEANU
Convorbiri literare, nr. 6, iunie. 1986