Această rubrică se naşte din īntīlnirea unor texte ce-mi aparţin cu o sugestie ce nu-mi aparţine, ea venindu-mi din partea unui fermecător călător pe “mişcătoarele cărări” ale unor drumuri exterioare şi interioare¹.
          Rubrica se numeşte Oameni de cuvīnt, şi īl rog pe cititor să ia īn seamă dublul īnţeles al expresiei. Scriitorul este un om ce se naşte, trăieşte şi se īnalţă prin cuvīnt, prin forţa cuvintelor, mai sfredelitoare uneori decīt laserul. Cuvīntul este pīinea lui, este unealta lui şi – dacă nu vă sună urīt – este arma lui, de apărare şi de atac. Cuvīntul n-a cucerit īncă nici o ţară, şi e foarte bine aşa, dar a cucerit oameni. I-a pătruns pentru a-i face mai oameni. Un filosof francez se īntreba mai demult: la ce e bună o carte īn faţa unui copil care moare de foame? E bună, īi răspundem. Pentru că, chiar dacă acel copil va muri de foame, cartea e o frīnă īn calea inepţiei, un baraj nevăzut dar sigur īn drumul samavolniciei – şi astfel, ea, cartea, va īmpiedica, īn timp, accesul foamei īn trupurile altor copii. Iată de ce este scriitorul un om de cuvīnt. Cuvīntul e mai blīnd ca glonţul, dar mai tare ca el. Cuvīntul e mai friabil decīt o puşcărie, dar acţiunea sa e mai rezistentă. Nici un cuvīnt nu e pasiv şi, prin cuvīnt, scriitorul făptuieşte.
            Acesta e primul īnţeles. Al doilea e că orice scriitor, prin opera sa, reprezinta un mod de a fi, sau, după o vorbă a lui Cantemir, o feldeinţă. Orice scriitor este – trebuie să fie! – un „om de cuvīnt", un caracter. Sensul ideal este acela de conduită etic㠖 măcar īn cele mari şi publice –  ireproşabilă. Sensul mai larg, acela de structură morală deosebită. Fiecare carte este şi un portret caracterologic al autorului ei. Or, acesta e al doilea punct care m-a interesat; artiştii, ca persoane, ca tipuri de umanitate, văzuţi prin cărţile lor, ca printr-o fereastră. Om īn tom. Voi īncerca, altfel spus, nişte portrete repezi, din cap pīnă-n picioare şi din suflet pīnă-n minte, dar pentru care nu-mi vor poza indivizii, ci mărturiile lor scrise: cărţile.
            Rămīne să mă ţin de cuvīnt.
_____________________
            1) E vorba de Octavian Paler. (Notă din 2003)