UN E-MAIL DESPRE PENSIONARI

        Īn ziua de 3 februarie 2004, am primit e-mail-ul de mai jos, răvăşitor de trist. Īl reproduc īn īntregime:

             
       Stimate Domnule Profesor George Pruteanu,

       După ce am trăit trista experienţă de a fi pensionată pe baza legii 19/2000, cu aplicabilitate de la 1 aprilie 2001 (ce păcăleală!), nu pot să nu mă revolt cīnd văd că puterea şi-a amintit că există 6,5 milioane de pensionari care trăiesc sub limita decenţei cu pensiile asigurate de ei. Cīteva gīnduri pe această dureroasă temă…
       La ce mă refer: īn ziarele de ieri era o notiţă, Formula nouă de recalculare a pensiilor unde scria: "Ministerul Muncii va anunţa, īn următoarele săptămīni, o nouă formulă de recalculare a pensiilor, īntrucīt aplicarea prevederilor din Legea 19/2000 ar duce la scăderea veniturilor pentru mai mult de 55% din pensionari, a declarat ieri Elena Dumitru". Această lege este draconică, gīndită īn aşa fel īncīt să nu permită unor oameni care au muncit o viaţă īntreagă să iasă decent la pensie, fapt semnalat de majoritatea pensionarilor, inclusiv de mine, de la presedinţie pīnă la jurnalişti. Īn fine, recunoaşte şi doamna ministru.
       Ce se va īntīmpla cu pensionarii care au ieşit conform acestei legi? Vor rămīne cu pensiile umilitoare... dacă se recunoaşte că cei ieşiţi mai de mult la pensie ar pierde prin această lege... oare ce īnţeleg ei prin recorelare şi echivalare?
       Este ruşinos că acuma, īn pragul alegerilor, PSD-iştii īncearcă să arunce un pumn de acadele celor 6,5 milioane de pensionari ca să-i realeagă pe ei, care ne-au lăsat să murim de foame şi frig! Vai, şi cīţi vor cădea īn plasa lor... aşa ca şi toţi cei care cred că Legea 19/2000 asigură pensii decente. Are două găselniţe draconice, care nu permit, oricum ai īntoarce calculele (eu am studiat-o bine) asigurarea unei pensii onorabile care să reprezinte valoarea socială a muncii prestate: punctul “media dintre salariul tău īn x ani de muncă şi salariul mediu pe economie” şi apoi valoarea punctului - şi el un procent de 38% din salariul mediu pe economie.
       Ei cred că vor rămīne veşnic tineri? Pedeapsa cea mai mare ar fi să-i pui să trăiască cu o pensie calculată conform Legii 19, nu cu salariile lor uriaşe! "Cine n-are bătrīni, să-i cumpere"... este ceva anacronic pentru ceea ce trăim noi acuma, aici, īn Romānia…
       Mi-a mai atras atenţia īn acest comunicat o găselniţă a doamnei ministru: "Nu ne gīndim să luăm īn considerare parcursul profesional din perioada comunistă,cīnd era mai importantă poziţia politică decīt calităţile angajatului"… Ce minciună gogonată! Toţi cei care suntem la vīrsta pensionării ne-am desfăşurat activitatea atunci. Erau cīteva excepţii faţă de perioada actuală, unde conta funcţia politică. Dar noi, cum eram eu cercetător ştiinţific īntr-un institut de un anumit rang, eram salarizaţi conform unei grile bine determinate. După 3 ani de muncă neīntreruptă, mai urcai o treaptă de salarizare sau, cum era īn cazul nostru, trebuia să dai un examen ca să devii cercetător ştiinţific, apoi, după alţi şapte, mai dădeam unul pt. c.ş. principal, ceea ce mai adăuga un cuantum fix la salariu. Şi oricum, directorul cel mai mare nu avea īn plus faţă de noi mai mult decīt 2000 lei la salariu (diferenţă rezonabilă). Nu sunt o nostalgică a acelui regim īn care am suferit enorm, dar referitor la salarizare ăsta e adevărul... doar nu poţi să zici că timp de 50 de ani de comunism toată lumea (15 milioane de salariaţi) avea salarii calculate pe criterii politice...
       Oricum, este revoltător, la fel ca şi plafonarea fondurilor pentru reţete compensate şi gratuite. Adică ne plafoneaza dreptul de a trai?! Dacă eu sunt hipertensivă şi am dreptul la medicamente compensate, de ce nu le găsesc īn farmacie oricīnd mă duc să le iau? Este dreptul meu, plătit de mine 35 de ani.... eu acuma trebuie să le plătesc integral pentru că, după ce se termină cozile infernale, s-a depăşit plafonul! Plafonul la ce?... la a avea dreptul să trăiesc?
       Cerīndu-vă scuze pentru filozofarea mea, vă mulţumesc că aţi avut răbdare să citiţi ceea ce am īnşirat eu aici....
                                 Cu respect,

       
                         Daniela Inu
       
                                    Timişoara