Atacul nonvalorii

     "Voi lua cu mine in inima televizorul. Va iubesc!". Aceste cuvinte au fost scrise de un scolar american pe biletelul de adio lasat parintilor. Copilul s-a sinucis dupa ce tatal sau i-a interzis sa se mai uite la televizor. In urma cu doua decenii, cand aceasta stire a socat intreaga lume, parintii copiilor romani nu isi puneau problema interzicerii privitului la televizor. In acea vreme, ratia de programe TV livrate de regimul ceausist nu depasea doua ore pe zi, iar continutul mesajelor era atent prelucrat in laboratoarele de propaganda. Acum, la 15 ani dupa Revolutia din 1989, televizorul a devenit si la noi un membru al familiei. El a schimbat si a fragmentat spatiul familial. A devenit o sursa de tampire mai ales pentru copii.
     Elevii invata cele mai multe lucruri despre agresivitate, violenta, vulgaritate, minciuna, lipsa de scrupule, vedetism de la televizor. Cel putin asa arata sondajul de opinie dat publicitatii saptamana aceasta de CURS. Copiii romani au ajuns sa stea in fata televizorului aproape cat stau la scoala. Peste 50 la suta afirma ca isi omoara timpul cu televizorul. Ii insoteste cand se trezesc, cand iau micul dejun, le tine de urat cand sunt singuri, e tovarasul lor de calatorie, ii ajuta sa adoarma. Televizorul le formeaza reprezentarile si atitudinile. Experienta lor alaturi de televizor a ajuns sa fie experienta lor in lume. Ei vad lumea si isi aleg modele asa cum le dicteaza televizorul. Astfel, nu e de mirare ca preferatul elevilor romani a ajuns sa fie un individ care le ranjeste de sub mustata si le canta cum ca e "barbat de calitate, de 24 de karate, talentat in toate, care gandeste cu capul si face banii cu sacul". E vorba de manelistul Nicolae Guta, la gatul caruia "aurul atarna greu, care are un BMW seria 7 cu numele sau pe acte, care chefuieste la mese cu femei alese, care are o gagica belea, belea si ii face poftele ca moare dupa ea". Imediat dupa Guta se situeaza Adrian Copilul Minune, devenit de Vito, iar pe locul trei in topul preferintelor pe care le are pustimea din Romania s-a instalat Eminem, ale carui piese se caracterizeaza prin duritate si vulgaritate, facand apologia drogurilor, alcoolului, puscariei. Ingrosarea randurilor de fani Eminem din Romania nu este altceva decat rodul promovarii agresive de catre televiziunile cu profil muzical.
     Nonvalorile au ajuns sa domine pana si desenele animate difuzate de televiziuni. Supereroii desenelor animate, de la X Men si pana la galagioasele Powerpuff Girls, apeleaza la violenta ca unica solutie de rezolvare a conflictelor. Expunerea la violenta e aparent inofensiva, dar pe termen lung ea constituie premisa inadaptarii sociale a copiilor.
      Locul bunicilor si al parintilor, care spuneau odinioara povesti, e luat de televizor. Acesta transmite niste mesaje produse intr-o goana nebuna dupa profit. Televiziunile sunt preocupate ca prin divertisment sa seduca publicul pentru ca apoi sa-l poata vinde publicitatii. Transmiterea mostenirii culturale a natiunii romane e ignorata total. Miturile, traditiile, valorile culturale ale poporului roman au disparut din programele de televiziune, ceea ce creeaza piedici serioase in conturarea identitatii nationale. Divertismentul a pus stapanire pe majoritatea emisiunilor TV difuzate in Romania, in defavoarea informarii si culturalizarii. Pana si jurnalele de stiri au ajuns sa contina elemente de divertisment. In ciuda valorii sale relaxante, divertismentul contribuie la educatie si la socializare, care, din pacate, la noi sunt facute in sens negativ. Efectele receptarii emisiunilor televizate incarcate de divertisment sunt dezastruoase. Elevii insisi recunosc ca sursa de la care invata toate relele din lume este televizorul.
     Multi spun ca un control sever al emisiunilor difuzate de televiziuni ar fi in interesul copiilor. Ei uita ca a cenzura mesajele inseamna o abdicare de la democratie. Televiziunile au mingea in terenul lor. Fiecare televiziune e libera sa difuzeze ceea ce vrea, insa ar trebui ca dincolo de goana dupa profit sa-si asume responsabilitatea fata de membrii societatii. Ele nu trebuie sa uite ca ofera simboluri referitoare la ceea ce suntem, la idealurile in care ar trebui sa credem si la modul in care ar trebui sa actionam. Televiziunile trebuie sa stopeze atacul nonvalorii.