IMBECILIZAREA ÎN MASĂ

 

Vezi și:

 
 Mor bibliotecile?
 Cartea în stradă
 Cartea • Justiția • Transparență
 Anglomania • Pornografia
 Violență • Vrăjitoare
 Un "Auschwitz spiritual"
 Sediul Bibliotecii Naționale
 Tragedia Bibliotecii Naționale
 R. Căplescu: "Toleranță 0..."
 Porcăria domină doliul
 Scrisoare deschisă președinților...
 Două scrisori despre "Big Brother"
 Scrisoare deschisă producătorilor...
 Bancuri în Ardeal
 Televiziunea - generator metodic de prost-gust și violență
 Presă, cultură, limbaj
 Concurs "universitar" de "Miss"
 Convorbiri despre o oroare
 "Jurnal" despre manele
 Sutiene și mușchi
 Vînătoarea de hormoni
 Un tineret acultural
 Terorismul prin "rating"
 Morga profesorală a repetenților

       Reproduc, mai jos, un text al eseistului Liviu Capșa, care-mi confirmă integral, rînd cu rînd, toate demersurile (scrise, radiodifuzate, televizate), mai mult sau mai puțin vehemente, împotriva "stilului" de grosolănie ignară care a invadat spațiul spiritual românesc.


["Folclorul contraatacă"]
Radu Paraschivescu

        „Las vouă moștenire prostirea limbii românești și-a publicului uluire”. (...) Avem dovada în fiecare duminică, ori de cîte ori simțim nevoia să ne convingem că Antena 1 suflă în ceafa Pro TV-ului în materie de prost gust. E adevărat. Pro TV are avantajul unei grile care în cea de-a șaptea zi a săptămînii programează în cuplaj două episoade pentru microcefali (Vacanța Mare și Stele verzi, pe cînd Antena 1 ripostează cu o singură odioșenie. Una, dar memorabilă: Folclorul contraatacă. Gazdele acestei subproducții sunt Andreea Bănică, o cîntăreață a cărei voce a căzut la vizita medicală și din care au rămas doar nurii cauciucați și zîmbetul de păpușă Barbie căreia i s-a pierdut cheița și Ionuț Dolănescu, versiunea diminutivă a Bălălăului care a împletit ca nimeni altul extremismul, globalizarea și nunta cu dar. Desenul emisiunii e simplu ca perfectul oltenesc și frugal ca un mic dejun în tranșee. Exponenții a două tabere muzicale - unii împachetați în costume naționale călcate cu dungă, alții promovînd  moda  buricoidală a unor ginși rupți și frecați cu cărămida se îngroapă reciproc sub injurii, aluzii spurcate, umor la care nu rîzi nici cu gîdilatorul electric și critici, vezi Doamne, profesionale. Căci fiecare tabără deplînge diletantismul celeilalte și se oferă s-o mediteze în chestiuni muzicale și  nu numai.
       Din cîte module am văzut (căci nici chiar un cronicar TV nu e obligat să accepte supliciul integral, trei mi-au atras atenția. La primul, comandoul muzicii populare a fost invitat să cînte ceva din repertoriul adversarilor. Dincolo de chixul muzical pe care l-au iscălit neșovăielnic doi bărbați fără complexe, alături de Maria Cîrneci și Nicoleta Voica, aceste surori Kessler ale pseudofolclorului, merită pomenită formula pe care i s-a năzărit s-o folosească lui Ionuț Dolănescu. Exemplarul a surîs panoramic, și-a trecut mîna prin briantină în care îi rămăseseră niște urme de păr și a răcnit în microfon: „Ia să-i auzim pe populăroșii noștri!" A fost momentul cînd pînă și Melville, birmanezul placid care mă asistă la vizionări, a tresărit și s-a retras speriat în tihna unui coș de răchită.
       Andreea Bănică, în schimb, a hăhăit cu poftă si i-a trimis un pupic admirativ coprezentatorului, parcă neștiind ce să aplaude mai întîi la el: ingeniozitatea lexicală, ambitusul de tenor al măscării sau rigoarea cu care respectă clauzele testamentare ale lui Bălălău-père. Probabil că singurul neliniștit în toată afacerea este la ora actuală Dan Negru. Omul era convins că deținea monopolul vulgarității stridente, dar iată ce forme de concurență și de psihopatie se ivesc în sînul aceluiași post TV.
     Ce-i drept, strădaniile lui Negru merită la rîndul lor o vorbă bună. Ciao,
Darwin este, fără s-o știe, singurul argument plauzibil în favoarea darwinismului. Asta, însă, cu două condiții: să crezi în teoria selecției negative și să-ți ceri scuze față de maimuțe.
       Să revenim, totuși, la Folclorul contraatacă. Al doilea modul demn de prins în insectarul exoflelor a fost scurtul recital al Marianei Deac, o doamnă tencuită peste măsură în cabina de machiaj, motiv pentru care buzele îi răspundeau greu la comenzi,o prcînd un decalaj vizibil între ceea ce se auzea pe banda înregistrată și jenanta ei gimnastică labială. Și asta nu e tot. După cum știm, textele din folclorul nou se remarcă nu doar prin lufturi semantice sau gramaticale, ci și prin nenumărate contratimpuri prozodice Acestea îl silesc pe cîntăreț să accentueze cuvintele anapoda, dar rezultatele sunt de cele mai multe ori crîncene.
       La fel s-a petrecut și cu Mariana Deac. Transilvăneanca a lălăit cu o mînă în șold suavul distih „Frunză verde lămîiță / Trece badea pe uliță". Cum însa „uliță" a primit un accent nefiresc pe a doua silabă, telespectatorii neatenți sau cu probleme auditive au fost convinși că badea evocat în cîntecel a trecut prin sat pe oliță. Călare pe ea, la bordul ei sau pilotînd-o cu mînă de maestru. De-ale tehnicii, ce poți să spui? În altă ordine de idei, e ceva mai greu de priceput ce căuta o cîntăreață de calibrul Sofiei Vicoveanca într-o asemenea salată kitsch, însă probabil că pînă și oamenilor serioși li se întîmplă să aibă clipe de rătăcire.
       Al treilea modul pe care simt nevoia să-l încondeiez aici a fost cel în care două apariții stranii s-au chinuit să-l imite pe Amza Pellea în rolul lui Nea Marin, deși intonația lor le făcea sa semene mai degrabă cu George Becali. Am fixat ecranul cu pupilele dilatate și am trăit o stupoare instantanee. Mai contează oare că una dintre cele două forme fără fond era femeie (verișoara Nineta, dacă nu mă înșel)? Mai trebuie oare precizat că textele celor doi au fost inimaginabil de stupide si întristător de nesărate? Mai are vreun rost să spun că și Nineta, și replica ei masculină (vărul Marin, ce găselniță!) au arătat jalnic? Mai trebuie dovedit că singurul efect al unei asemenea idei imbecile este umbra aruncată asupra unui personaj simpatizat și asupra unui actor care nu are cum să se apere? Răspunsurile sunt negative, desigur. Dar ce folos. Folclorul contraatacă nu se poate împiedica de fasoanele cusurgiilor care nu vibrează la poante lubrice și la ciupituri de fund.
       Emisiunea continuă duminică de duminică, la o oră la care dacă nu umbli atent cu telecomanda riști să nimerești pe Pro TV, unde evoluează fratele spiritual al Mariei Cîrneci și al lui Ionuț Dolănescu, pedepsitorul nepedepsit Mugur Mihăiescu, alias Garcea, alias Leana Pîrțag. Rostul acestui banchet al decăderii este compromiterea ideii de spectacol, însoțită de acomodarea publicului la un tip de manifestare pe care nu-l poți frecventa decît dacă ai fost spălat pe creier. Sau pe ceea ce ține loc de el.
       Din păcate, îndeplinirea obiectivului este teribil de aproape. Atît de aproape, încît îți vine să încleștezi pumnul ca Marius Tucă, să forezi cu privirea în sufletul telespectatorilor încă nepervertiți și să-i implori spre binele lor: Țineți departe!

Observator cultural, nr. 5, 31 mar. 2005