FACILITATI     Trimite articolul prin e-mail   Tipareste articolul

Guvernul sta intre cititor si carte
 

Nu poti decat sa te intrebi: oare in semiobscuritatea biroului elegant, in care sclipeste discret o veioza, cand apasa usor tastele laptop-ului la care isi redacteaza cartile, primul-ministru se gandeste vreodata ce se intampla cu acestea dupa ce ies pe piata? Intrebarea ar putea fi pusa si in legatura cu alti demnitari actuali - eventual presedintele Iliescu sau ministrul Culturii, Razvan Theodorescu-, fiecare dintre ei concentrati sa scrie carti, nici unul gandindu-se la traseul urmat de acestea pana ajung in mana cititorului interesat de ele, desi le-ar sta in putere sa-l imbunatateasca. Poate pentru ca, in cazul lor, atat publicarea propriu-zisa cat si distribuirea ulterioara sunt asigurate din start. Astfel de ganduri nu-i deranjeaza, pe cei care ar trebui sa le aiba, nu numai in linistea biroului, dar nici in timpul vizitelor sub reflectoare pe care le efectueaza cu ocazia evenimentelor dedicate cartii - cum ar fi recent incheiatul Targ Gaudeamus. Plangerile verbale sau scrise ale editorilor cad si ele in uitare de indata ce pasii demnitarului se indeparteaza de expozitia de carte. Aceste intalniri zambitoare intre cele doua parti sunt expresia distantei ca de la Luna la Pamant ce se casca, de fapt, intre ele. La aproape 14 ani de la "momentul zero" din 1989, piata cartii a crescut, s-a dezvoltat, s-a diversificat si a reusit sa intre intr-un ritm normal. Era Sandra Brown a apus. Editorii de la noi pot fi deja clasificati in functie de promptitudinea cu care traduc un autor nou, de succes in lume, in functie de atentia pe care o dau graficii de carte, in functie de campaniile de promovare pe care stiu sa le faca, pentru sustinerea aparitiilor lor. Ei au invatat, in ani, lectia pietei, au inteles ca singurul mod de a-si castiga cititorii este acela de a transforma cartea intr-o afacere, chiar daca deocamdata nu foarte profitabila, pastrand echilibrul intre oferta de calitate si castigul comercial. Adica si-au facut treaba. In acest timp, statul - prin oficialii sai - n-a miscat un centimetru de pe pozitia, devenita intre timp anacronica, fata de piata editoriala. De altfel, pentru ei, acest concept nici nu are sens, de vreme ce singura constanta a "activitatii" in domeniu este acordarea - cu ajutorul unor comisii devenite celebre pentru ca isi subventioneaza propriile scrieri - de pomeni din bani publici pentru tot felul de autori de mana a doua si reviste literare care nu folosesc nici pentru impachetat. Exista cativa favoriti invesniciti, printre care, la loc de frunte, Nicolae Breban, tinut atat de strans in brate de Ministerul Culturii, incat pretul revistei sale, Contemporanul, s-a umflat recent pana la 40 000 de lei pe exemplar (fata de 10 -15 000, cat costa celelalte). In schimb, cei eficienti, care scot reviste, ziare si carti tinand cont de un profil al publicului lor si de cerintele acestuia, nu beneficiaza de nici o sustinere, asa incat unii au incetat sa o mai ceara, desi au toate drepturile. Guvernul actual a sustinut ca va reduce TVA-ul pentru presa scrisa, de exemplu, dar a uitat de promisiune. In loc de asta, dispretul pentru "accesul la cultura", capitol aparte in programul de guvernare al PSD, este afisat deschis, in 2004 fiind asteptate, conform Legii cartii, cresterea cotei de TVA pentru carte la 9 la suta, incepand din 2004, plus inlocuirea regimului de consignatie in care se vindea pana acum cartea cu facturarea la predarea cartilor in librarii. Ceea ce inseamna ca impozitele se aplica la valoarea totala a pachetului depus la librarie, indiferent daca volumele se vand sau nu, cartea fiind tratata ca oricare alta marfa. Nu e suficient ca unele edituri prefera sa-si tipareasca volumele in Ungaria, fiindca preturile sunt mai mici, iar calitatea tiparului mai buna, nu ajunge ca, din cauza taxelor vamale de la noi, costul cernelurilor tipografice, al filmelor procesate destinate editarii si al altor materiale specifice creste aiuritor, acum se arunca noi biruri pe spatele cumparatorilor de carte, cati mai sunt. Fiindca in spatele imaginii bune a unora dintre editurile de la noi, se ascunde faptul ca, raportat la anul 1990, se inregistreaza o cadere economica si de tiraj de peste 72 la suta, dupa cum se arata intr-un memoriu inmanat de editori presedintelui si alesilor neamului. Adevarul simplu este ca, in forfota politica de la noi, in maldarul de interese obscure nimeni nu gaseste timp pentru rezolvarea problemelor editorilor, pe scurt cartea nu intra "in carti". Asadar, daca vi s-a parut cumva pana acum ca pretul unei carti este prea mare, veti fi surprinsi sa aflati ca el va creste simtitor in curand, pana cand vom ajunge sa avem nevoie si pentru lectura de angajarea unor credite de consum. Daca e de acord Banca Nationala.