Indice de nume (exclusiv pentru secţiunea "Atitudini politice"). Nu figurează toate numele menţionate în text, ci doar acelea substanţial comentate.

 

Cuvîntare în Senat:
DESFIINȚAREA POSTULUI "OTV" - O DECIZIE INCORECTĂ
23 septembrie 2002

 

          Domnule președinte, stimați colegi,

          E plăcut să găsești microfonul încins de verva unor scriitori ca Adrian Păunescu, Radu F. Alexandru, Corneliu Vadim Tudor, speri să ai și tu o sală ceva mai dispusă spre bunăvoință.

          Printr-o coincidență, declarația mea politică se va referi tot la postul OTV și fac de la început precizarea că este în nume propriu, nu în numele partidului, nu în numele grupului parlamentar.

          Fac această declarație politică, în primul rînd, din motive profesionale. În afară de filologie, eu predau și la facultăți de jurnalistică, deci sunt legat profesional de mass-media, de activitatea mediatică.

          În al doilea rînd, o fac, chiar dacă sună patetic, dintr-un impuls de conștiință. Pur și simplu, pe mine m-a frămîntat, m-a tulburat chestiunea aceasta. Mă uitam adesea la acest post. Și cînd vorbea Nicolae Văcăroiu, și cînd vorbea Șerban Mihăilescu, și cînd vorbea prim-ministrul la acest post, și cînd vorbeau cei cu dosarele Securității, și cînd vorbea Vadim Tudor... Postul avea doza lui de sare și piper, chiar dacă aveam motive eu însumi (dacă aș fi fost un organism de decizie) să-l sancționez - dar nu cu desființarea, ci cu amendă usturătoare. Un motiv real ar fi fost, de pildă, acea emisiune josnică, în care moderatorul Dan Diaconescu era părtaș la un șantaj ordinar la adresa unei jurnaliste care fusese filmată dansînd (într-un mediu intim, de Revelion, cu ani în urmă) cu bustul gol, și moderatorul ținea isonul unor șantajiști ignobili, care vroiau s-o reducă la tăcere. Era o emisiune ticăloasă și merita o amendă de, nu știu, 50-100-200 de milioane, o sumă care să-i ardă.

          Măsura, însă, de desființare a postului este profund incorectă. Obiecțiile pe care le aduc acestei decizii, care mă afectează direct, dacă vreți, ca telespectator al acelui post, sunt pe scurt următoarele:

          1) În primul rînd, m-a frapat, efectiv, prompitudinea dictatorială a executării deciziei.

          Este incredibil. Am fost zilele trecute, două zile, la Bruxelles, la un seminar organizat de Parlamentul European, cu țările candidate, pe teme de mass-media. Problema OTV ajunsese și acolo, am fost întrebat despre asta. Am răspuns cît am putut mai obiectiv. Președintele de ședință, care era un spaniol, a întrebat candidații din celelalte țări, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, dacă există un precedent, dacă au avut asemenea cazuri. Secunde lungi de tăcere. Nimeni nu a răspuns da. Din păcate, aveam eu un precedent, s-a mai întîmplat așa ceva în România, cea liberă, doar la  mineriade, cînd, mă rog, din motive complexe, unele ziare au fost împiedicate să apară.

          Promptitudinea aceasta în stil Franco, sau Mobutu Sese Seko Kuku n’Gbendu Wazabanga, sau Antonescu: la ora două ai decis, la ora patru deja îi tăiem curentul, e ceva incredibil și nedemocratic, stimați colegi. Pe mine m-a lăsat neliniștit și m-a întristat. În spațiul democratic, o asemenea viteză are un iz de dictatură, de stare de asediu. Păi, nici prim-ministrul, nici șeful statului, Ion Iliescu, nu cred că pot da dispoziții care să fie executate atît de prompt, în două ore! ( rumoare în sală )

          2) Al doilea lucru care m-a contrariat și m-a mîhnit a fost faptul că s-a aplicat ceea ce se numește o sancțiune colectivă, “la hurtă”. (Am trăit, cînd eram elev, asemenea nedreptăți: se spărgea un geam, nimeni nu-l turna pe cel care a spart geamul și atunci era pedepsită toată clasa).

          Stimați colegi, să stăm strîmb, dar să judecăm drept: să spunem că directorul fabricii este bețiv, că directorul înjură, că directorul face potlogării... ei bine, în acest caz, ce facem? închidem fabrica? E absurd. La acest post de televiziune, la acest organ mediatic, existau și oameni, poate foarte cuminți, poate chiar conformiști, care făceau niște emisiuni la locul lor. Ei se trezesc acum și fără cariera, mică-mare pe care or fi visat-o, și fără leafa, cîtă era, de ce? fără nici un motiv! Ei, în ceea ce-i privește, nu au greșit cu nimic. Pedepsind mai mulți inocenți pentru vina, să admitem că reală, a unui culpabil, administrăm o injustă sancțiune colectivă. Dan Diaconescu, ca orice om, are culpe, dar nu care să ducă la închiderea postului de televiziune. Ceea ce s-a-ntîmplat este echivalentul, în planul universului mediatic, al unei execuții - într-o țară în care pedeapsa cu moartea a fost desființată. Repet, pedeapsa capitală colectivă, desființîndu-i pe toți pentru culpa unuia singur, mi se pare o nedreptate strigătoare la cer.

          3) În fine, încă un argument care îmi justifică starea de nemulțumire, aproape de indignare, este transferul responsabilității unui om politic, în spatele unui moderator. Nu am văzut emisiunea care a umplut, pare-se, paharul, cea cu senatorul Corneliu Vadim Tudor, dar mi s-a relatat de către cei care au văzut, oameni credibili, că moderatorul își făcea datoria de a pondera: “Domnule senator, aveți dovezi? Domnule senator, o să ne închidă postul, va trebui să prezentați dovezi!” Mai mult decît atît ce să facă un moderator, și încă în fața unui impetuos ca senatorul Corneliu Vadim Tudor? Să-i dea palme? să-i taie microfonul?

          Și dincolo de “impetuos” sau nu, este șeful unui partid parlamentar, are imunitate parlamentară, are dreptul la opinii politice, fie și usturătoare – la limită: fie și incorecte

          Domnul Dan Diaconescu este un șoricel față de un orator ca Vadim Tudor. Dar oricine ar fi fost, rolul lui acolo este să intervină scurt cu: “Dovezi, aveți dovezi?...”, nu să intre în polemică, fiindcă nu știe mai mult decît interlocutorul său. Or, prin această decizie sunt pedepsiți moderatorul respectiv și postul pe care îl conduce, pentru responsabilitatea care revine, de fapt, invitaților (oricine ar fi: senatorul Corneliu Vadim Tudor, scriitorul Dan Petrescu, ministrul Șerban Mihăilescu etc.).

          Asta am vrut să vă spun. Am dorit să fac publică starea mea de nemulțumire față de o decizie care are un iz foarte nedemocratic și amenințător. Eu cred că va trebui, așa cum și Adrian Păunescu, în calitate de președinte al Comisiei pentru cultură a spus, să se analizeze din nou chestiunea, și acest post să-și trăiască viața, pedepsit cum se cuvine, pecuniar, cu amenzi zdravene pentru măgăriile comise, dar nu anihilat. Nu împuști pe cineva pentru niște obrăznicii.

          Atît. Mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)
 

www.pruteanu.ro