Cuvīntare īn Senat:
OBRAZUL MAI GROS DECĪT CEAFA
7 mai 2001
Onorat
Senat, prezenţa lui Ilie Ilaşcu, care ne-a īnseninat puţin şi ne-a unit
īntr-adevăr frumos, este umbrită de subiectul pe care vreau să vi-l prezint
astăzi, īn preajma frumoasei Zile a Europei.
Chestiunea, care mi-a trezit
indignarea, aminteşte de o īntīmplare povestită de George Călinescu īntr-una din
tabletele sale, din cronicile sale, din vremea mizantropului, nu a
optimistului: i se aduce cuiva la cunoştinţă că, uite, cutare face lucruri
admirabile, la care individul răspunde veninos: -Fugi, domle, de-aici, īl
cunosc, īi pute gura īngrozitor! V-aş aminti, de asemenea, tot ca un fel de
motto, un text bine cunoscut al lui Ralea, īn care două colege stau de vorbă şi
una īi arată celeilalte nişte greşeli dintr-o lucrare a ei. Şi aceea, neputīnd
suporta o banală şi biată critică, īi aruncă: -Păi, rău fac eu că stau de vorbă
cu tine, tīmpito, tuberculoaso!
De altfel, īn acelaşi registru se
īnscrie şi povestirea aceea a lui Marin Preda, cu ipochimenul care, īn luptă de
idei, sau īn luptă cu muşchii, cu adversarii săi, nemaiavīnd nici argumente şi
nici vlagă, recurgea, ca o ultimă soluţie disperată, la a īntoarce spatele şi a
emite de acolo, mă rog, produsele gazoase ale stomacului său. Cu aceasta seamănă
situaţia din incidentul mediatic pe care vreau să vi-l relatez.
Īntr-un articol dintr-un ziar
important din Bulgaria, este vorba de ziarul Monitor, nu cu vreme multă īn
urmă, īn 21 martie, a apărut un articol al cărui fond era o polemică pe teme
nuclearo-energetice, apropo de un studiu publicat de un romān, de un concetăţean
al nostru, domnul Marian Chiriac, īntr-o publicaţie a Institutului pentru Război
şi Pace. Plecīnd īnsă de la acest subiect, de la polemica pe tema nocivităţii
sau nu a Centralei de la Kozlodui, autoarea articolului din ziarul bulgar se
lansează īn nişte afirmaţii care exced cu mult subiectul strict tehnic,
energetic-nuclear, ajungīnd la obrăznicii uluitoare, incredibile şi inadmisibile
īn legătură cu noi, ca popor.
De aceea, intervenţia mea de la acest
microfon se constituie şi īntr-un fel de dacă īmi īngăduiţi interpelare, īn
orice caz, o atenţionare a Ministerului de Externe care, pe căile sale
catifelate, diplomatice, trebuie totuşi să aducă lucrurile īn normal.
Despre ce este vorba ?
Ascultaţi, rogu-vă, doar cīteva
extrase, cīteva spicuiri din textul acestui articol care, īn prima sa parte,
vorbeşte despre Centrala Nucleară şi trebuia să rămīnă acolo, la dreptatea sau
ne-dreptatea pe care ar avea-o autorul romān al articolului.
Ieşind īnsă cu mult īn afara
subiectului propriu-zis, autoarea este vorba despre o femeie, dar asta n-are
nici o importanţă spune la un moment dat că prostia războinică a lui M.
Chiriac concetăţeanul nostru este un efect oarecare, am putea crede,
al mămăligii asupra producţiei de serotonină a creierului.
Să zicem că pīnă aici suntem īncă
īn domeniul ironiei năroade, dar suportabile, deşi insinuarea că am fi, vezi
dumneata, mămăligari īn sensul acela penibil, adică neghiobi, este deja un
semnal de alarmă īn privinţa articolului.
Dar merg mai departe şi vă citesc un
alt pasaj care sună aşa, textual: Se pare că dincolo de Dunăre adică
aici, īn Romānia iar au uitat că pentru a se motiva numele Romānia trebuie,
măcar din cīnd īn cīnd, ei, romānii, să se comporte ca romanii, o concepţie
impusă īn doctrina naţională care īl face pe fiecare ungur să simtă cum i se
urcă sīngele la cap, am īncheiat citatul şi spun că eu cred că o asemenea
doctrină urcă sīngele la cap numai celor care sunt deja mahalageşte isterizaţi
pe un fond de proastă creştere şi de proastă educaţie. Iar ideea că această
concepţie, cum că noi, romānii, ne tragem din romani, ar fi, azi, īn anul 2001,
impusă (adică băgată cu sila pe gītul unor băieţi altminteri lucizi, ehehei!,
care nu pot īnghiţi aşa o balivernă!) este īn egală măsură o insolenţă şi o
imbecilitate, măcar pentru faptul că vădeşte ignorarea unor lucruri pe care le
ştia īncă Miron Costin, cu secole īn urmă.
Şi merg şi
mai departe şi vă citesc alt pasaj care zice aşa: Nu există date precise,
dar există temei să se considere că populaţia Romāniei de azi a fost creştinată
īn timpul lui Boris sau Simeon al bulgarilor. Doamne, iart-o, că nu ştie ce
spune! L-am aşteptat noi pe Boris?! L-am aşteptat noi pe Simeon?! Cīnd e de
ajuns, stimate colege şi stimaţi colegi, fără a şti neapărat d-a-fir-a-păr
destinul Sfīntului Andrei din Dobrogea, e de ajuns să privim vocabularul
religios romānesc, cu cuvintele sale fundamentale: cruce, Dumnezeu,
creştin, īnger, cuminecare, părinte, marile sărbători Paşte,
Bobotează, Crăciun, toate de origine latină, toate venind din urmă cu
2000 de ani, pentru a vădi vīrsta creştinismului romānesc şi pentru a contracara
o asemenea aberaţie şi o asemenea scurmare īn mocirla teoriilor romānofobe.
Cīteva rīnduri
mai jos, autoarea articolului din ziarul bulgar afirmă că ipoteza conform căreia
romānii ar fi urmaşi ai lui Octavian Augustus şi Seneca nu poate fi
analizată īn mediile academice. Īţi vine să dai cu cuşma de pămīnt, să
īnfigi cuţītul īn chiatră, cum zice ardeleanul, şi să te īntrebi, retoric şi
dezgustat: poate cineva, īn mai 2001, să pună la-ndoială că de la Rīm ne
tragem, cīnd e suficient să citim lucrarea lui Graur, Īncercare asupra fondului
principal lexical al limbii romāne (scoasă, atenţie!, īn plin stalinism), cea
cu lista aceea cu o mie de cuvinte cele mai intens utilizate, statistic
selectate, cele mai frecvente pe teritoriul romānesc, din care nu mai puţin de
700 sunt de sorginte latină.
Şi vine o doamnă sau o domnişoară, cu
ceafa desigur īngustă, nu īncape īndoială, şi ne loveşte la chiar temeliile
originii noastre pentru a īncheia apoi cu un fel de ironie, conform căreia
opiniile lui Jirinovski despre romāni sunt īn esenţă teoria reală... Vă
reamintesc că acest domn, īntr-un fel coleg al nostru, Jirinovski, e un tip
foarte burlesc, foarte săltăreţ şi foarte guraliv şi, printre multele spuse ale
sale, era şi stupizenia că noi ne-am trage din ţigani.
Stimate colege şi stimaţi colegi,
efectiv scos din sărite de măgăriile ideologice ale jurnalistei din josul
Dunării, īmi vine să-l contrazic pe Eminescu (şi el furios īn acele versuri la
care ştiţi că mă gīndesc), observīnd că nu ceafa, ci obrazul e
gros īn situaţia de faţă, şi am să īnchei, tocmai pentru că ţin la bună pace
īntr-o Europă a concordiei, cu o vorbă pe care o ştiu de la cineva apropiat:
Prietenii, ca şi ciorapii, trebuie cīrpiţi la timp.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
(Declaraţie politică rostită īn plenul Senatului, luni, 7 mai 2001. Cititorul e
rugat să accepte doza de oralitate pe care textul de mai jos o păstrează).
|