Cuvīntare īn Senat:
CĪT VALOREAZĂ O VIAŢĂ DE OM?
26 martie 2001
Īn preambulul spuselor mele,
domnule preşedinte al Senatului şi stimate colege şi stimaţi colegi senatori,
vreau să mă solidarizez şi eu, din toată inima, cuvīntului rostit de
preşedintele Grupului parlamentar PDSR. De fapt, am făcut acest lucru, fără să
aştept vreo
"indicaţie,
chiar īn ziua apariţiei respectivului articol, cīnd acelaşi ziar mi-a cerut
opinia despre aşa-zisele dezvăluiri şi am răspuns, fără să ezit, că este o
mīrşăvie ceea ce s-a făcut la adresa Patriarhului Teoctist şi la adresa
Bisericii Ortodoxe. Dar am simţit nevoia să mă raliez limpede, şi īn această
īmprejurare, gīndurilor exprimate de preşedintele grupului PDSR.
*
Ceea ce vroiam eu să vă
spun, dacă ar fi fost să fie rostit īntr-o manieră retorică, se cuvenea să
īnceapă cu o vorbă frumoasă a lui André Malraux, care sună aşa: "O viaţă nu
valorează nimic, dar nimic nu valorează cīt o viaţă". Dar n-am să īncep aşa
retoric. Am să fiu cīt se poate de simplu, de scurt şi la obiect.
Zilele trecute, la biroul
meu parlamentar din Bistriţa, a venit o femeie necăjită, cum sunt cīteva
milioane īn Romānia de azi, o femeie care a fost mamă, care nu mai este
mamă. A avut un fecior de 17 ani şi, cu cīţiva ani īn urmă, i-a fost ucis. I-a
fost ucis mişeleşte şi fără ezitare, simplu, cu un cuţit īnfipt īn burtă.
Băiatul avea doar 17 ani, făptaşul vreo 40. Femeia īşi caută de ani de zile
dreptatea.
Sunt īn sala asta, atīt īn
partea dreaptă a sălii, cīt şi īn mijlocul ei, cīt şi īn stīnga ei, jurişti de
mare clasă şi mă plec sincer respectuos, nu ipocrit respectuos, īn faţa lor.
Cele pe care le spun acum pleacă din indignarea unui om care nu are competenţă
juridică, dar pretinde că are bun-simţ. Atīt cīt se cuvine. nici mai mult, nici
mai puţin decīt alţii. Şi ceea ce mi-a prezentat acea femeie mi-a răscolit, vă
rog să mă credeţi, conştiinţa. Ei i-a fost omorīt flăcăul de 17 ani. Aşa cum
arată şi actul procuraturii, de pe care am o copie, aici, īn mīnă, băiatul a
fost omorīt, citez: "prin aplicarea unei lovituri cu cuţitul īn torace".
Cu toate acestea, onorate colege, onoraţi colegi, īmpotriva acestui făptaş nu
s-a deschis nici un proces, pentru că - scrie din nou īn acest petic de
hīrtie - el ar fi fost īn legitimă apărare!
Aşadar, sunt tīrīţi īn tribunale
oameni care dau cuiva o palmă, poţi să ajungi īn faţa judecătorilor dacă īţi
pierzi puţin cumpătul şi īnjuri pe cineva, sunt unii chemaţi īn instanţă chiar
pentru o contravenţie de circulaţie - şi un om ia viaţa altuia şi scapă fără
nici un fel de judecată, de parcă ar fi traversat pe roşu sau ar fi aruncat coji
de seminţe pe jos! Nu s-a făcut pentru moarte de om, cu intenţie! nici un
fel de proces! Aşa ceva depăşeşte puterea mea de īnţelegere. Ştiam că e o
corupţie purulentă īn justiţia romānă de azi, dar că poţi să ucizi un om ca şi
cum ai călca pe o rīmă, fără să-ţi spună nimeni nici du-te mai īncolo, asta
nu-mi puteam īnchipui.
Aţi īnţeles ce vreau să
spun. Vorbesc unor oameni cu fineţe şi cu inteligenţă, nu am să insist.
Mă mai īntreb īncă o dată:
oare, atīt de puţin valorează, īn Romānia noastră de astăzi, o viaţă de om,
īncīt nu merită nici măcar deranjul unui proces penal? Un proces obişnuit,
īn care femeia aceea, mama aceea cu sufletul zdrobit, să aibă posibilitatea
să-şi găsească dreptatea, să facă un eventual recurs şi, apoi, mai departe, să
folosească toate căile legale posibile.
Mă adresez, īn primul rīnd,
juriştilor, dar şi, pur şi simplu, femeilor şi bărbaţilor, mame şi taţi, din
această sală. Eu cred că la mijloc este - cum se spune īn popor - o mare
mīnărie. Să dea Dumnezeu să greşesc. Să fie limpede: ceea ce spun eu aici nu
este, neapărat, īmpotriva celui făptaş. Poate că este nevinovat, admit şi
această liminară ipoteză, dar e nevoie de un proces, fiindcă, totuşi, la
mijloc este o viaţă de om, nu o cutie de chibrituri!
V-aş mulţumi dacă aţi acorda
atenţie acestui caz şi, īn viitorul apropiat, voi face şi o interpelare
ministrului justiţiei.
Mulţumesc pentru
atenţie.
|